Uncategorized

Praf de stele

Fantomele sunt adevarate. Ele traiesc in noi si uneori…chiar castiga!

Atunci cand crezi lucrurile bune, ele chiar se intampla. Nu ai sa reusesti niciodata sa vezi puterea care zace in tine. Ea mereu sta ascunsa dupa doua persoane: tu si omul care profita de slabiciunea ta! Asa se intampla cand nu alegem. Pur si simplu preferam sa definim o lume din iluzii. Preferam sa cautam lumina intr-un intuneric ce ne apasa pe suflet. Uitam cine suntem si tindem spre un alt om. Uitam acele clipe cand in fiecare zi zambeam fara motiv, cand radeam din orice si oricum fara sa tinem cont ca cineva anume e langa noi sau nu. Spunem ca suntem multumiti. Spunem ca uneori suntem fericiti atunci cand nu stim cum arata alta fericire. Acum intreb: oare viata are nevoie de vreo lectie de la noi? Oare timpul asteapta pe cineva? Cred cu tarie ca unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care un om poate sa-l traiasca este acel sentiment cand priveste la zambetul de pe chipul omului de langa el si stie ca acel zambet e doar din “vina” lui.

558161_328853060571345_1825543681_n

Am ajuns sa nu mai incerc sa inteleg. Acum doar accept lucrurile cum vin. Unele sunt atat de frumoase incat imi stau in minte ore bune, iar altele doar vin si pleaca. Uneori nu stim sa apreciem un moment pana el nu devine doar o amintire, iar alteori alergam de nebuni dupa…fericire! Asa e cu acea cafea facuta la ibric de dimineata sau cu tigara aia ce se stinge singura in scrumiera de pe masa.

Atunci când se încheie ziua, cine eşti ţine doar de tine!

Standard
Uncategorized

Amintiri

Reuseste sa-ti intaresti credinta. E ceea ce te face sa-ti ti in viata speranta! Atata timp cat ai speranta, cu siguranta o sa ramai in viata!

 

Sunt nopti pe care ai vrea sa le opresti pe loc. Ai vrea sa faci lucru acesta pentru ca acolo ti-ai ragasit o bucata din sufletul tau. Acolo, in acea noapte ti-ai gasit iar zambetul pe chip. Uneori ne agatam cu putere de un om si nu vrem sa ii dam drumul chiar daca nu avem ce cauta in viata lui. Ne agatam de orice cuvant al lui si incercam sa il facem real ca poate asa o sa ajungem in acel moment si noi cand o sa uitam pentru o secunda cine suntem si ce facem. Speram ca doar asa ziua de maine o sa arate mai bine, daca noi avem un tel, daca noi nu uitam sa iubim. Ne regasim in zeci si zeci de povesti, insa nu tot timpul gasim si ceea ce gasim. Uneori gasim doar…amintiri!

///

- Vreau sa dorm aici. Vreau sa dorm cu tine. Vreau sa dorm asa cum nu am mai dormit niciodata in viata mea. Nu stiu cum sau cand, insa stiu ca sunt acum aici si asta e tot ce conteaza pentru mine. Nu ma intelege gresit, insa e pentru prima data cand imi doresc sa dorm cu cineva, cand imi doresc sa adorm in bratele unui barbat pentru ca realitatea pe care el o prezinta si o reprezinta pentru mine inseamna mai mult decat orice alta fapta facuta in graba de oricine alt cineva. Am visat nopti la rand la acest moment. Am visat ca am sa ajung aici si am sa adorm pe vocea ta, in sunetul cuvintelor tale ce zi de zi imi rasuna tot mai adanc si mai puternic in mine. Esti drumul meu. Nu stiu de ce ai toate raspunsurile pe care eu le astept de atatia ani. Esti atat de bland, atat de bun…si totusi uneori citesc o tristete dura in ochii tai. Oare as putea sa fiu eu acea femeie care iti plange pe umar? Oare as putea sa fiu eu acea femeie care iti adoarme in brate si totusi iti insufleteste visele?

2012_08_love-254727069-540709-475-666

- Visele sunt pentru nebuni. Noi, acei oameni care am cazut de opt ori si ne-am ridicat de noua ori de jos, nu mai visam. Noi traim. Noi hranim visele oamenilor care isi mai permit sa viseze. Noi pur si simplu nu mai gandim…doar simtim!

- Acesta e secretul tau? Asa reusesti tu sa te ridici? Asa reusesti sa ii faci pe cei din jurul tau sa fie mai buni?

- Nu. Nu exista un secret. Se-ntampla uneori ca doi oameni aparent straini, sa se intalneasca intr-un anumit moment al vietii lor. Doar ei aleg ce fac mai departe: se iubesc si raman impreuna sau isi continua viata singuri pentru ca asteptarile lor de la dragoste sunt mult mai mari. Indiferent de alegerea lor, pentru mine un singur lucru este clar. Dorinta se poate transforma in atractie, atractia in pasiune, pasiunea in dragoste, dar niciodata invers!

\\\

Standard
Uncategorized

“La multi ani, iubito!”

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală. Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul.Ridică o sprânceană și deschide biletul împaturit în două, își pune ochelarii și începe să citească.

“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult,știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap. M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te pup.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de caise.Sub farfurie se află un alt bilet.

“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul.Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită.Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”

Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.

“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.
Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți. Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.

“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”

Ea zambește și deschide biletul.

“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”

Zambește timid și împachetează înapoi biletul.Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată Panda.

428054_10151594765843077_965103062_n

“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată Panda.Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut burtica am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi?Du-te odată!”

Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.

“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea.Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi înbucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”

Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nugăsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.

“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat lamine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibricroșu.”

Azi am încercat să-ți arat că, deși m-am schimbat, nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place, ce îți dorești și ce nu mai fac. Păcat că nu mi-a venit ideea asta acum un an, când ne-am despărțit. Poate nu mai stăteam singur într-o bucătarie goală visând cu ochii deschiși că încă umbli prin casă…

via Aprodu Xeni

Standard
motivational, vorbind despre dragoste

De ce plangi?

Si cazi din nou in deznadejde, in disperare. Esti confuza. Nici macar nu mai stii daca ai pronuntat marea dorinta sau nu. Vrei sa fii sigura. Vrei sa ai acea certitudine. Si totusi la cine sa cauti certitudinea daca nimeni nu ii acolo. Nimeni nu e alaturi de tine ca sa-ti confirme. Alta data alergai la mine. Am fost mereu alaturi de tine, te-am linistit de fiecare data cand ai venit si niciodata nu te-am dezamagit. Stiu ca acum iti vin in minte aceste ganduri, dar oare te-ai gandit ca e prea tarziu ca sa te intorci din acel drum? Eu te-am lasat sa pleci. Am vrut sa vad daca ai sa te intorci. Doar asa puteam sa fiu sigur ca ma iubesti. Nu te-ai mai intors. Eu, totusi, am stat acolo. Te-am asteptat zile si nopti la rand. Am crezut cu adevarat ca meriti ce e mai bun. Nu am comentat si te-am cautat, dar tu ai fugit mai departe decat mi-as fi putut imagina. Acum ma intreb: cand stii sa te opresti? Cand stii ca ajunge? Cine iti poate spune ca mai poti sau ca e mai bine sa renunti? Cu totii mintim si mai devreme sau mai tarziu o sa dezamagim oamenii dragi. Nu e normal si nu e firesc, insa doar asa putem sa ne ascundem pentru a nu stiu cata oara in spatele unei masti pe care noi o numim fericire. E mai usor asa, nu?

Eu am invatat ca nu toti oamenii pe care eu ii iubesc in aceasta viata au sa ma iubeasca si ei la randul lor. Am invatat, ca vor sau nu, unii dintre acesti oameni dragi au sa ma raneasca. Am invatat ca ziua de azi se termina la 12 si apoi incepe o noua zi. Incepe o noua fila din aceasta poveste numita viata si ca oricat de mult mi-as dorii eu sa ii tin langa mine pe unii dintre acesti oameni iubiti, chiar nu am cum pentru ca locul lor e acolo unde privesc. Fiecare priveste in viata spre un anumit lucru si acea scara care ne duce spre acel lucru nu are decat rolul de a ne aminti de unde am plecat, nu si unde o sa ajungem. Cand esti singur nu inseamna ca ai renuntat la speranta si nu inseamna ca nu mai ai puterea de a face pe cineva fericit asa cum merita. Fiecare are o poveste de povestit si fiecare privire poarta cu ea o iubire nemarginita.

Standard
vorbind despre dragoste

…de dimineata!

Nu toti sunt asa de norocosi incat sa aleaga calea pe care sufletul lor o dicteaza. Nu toti sunt atat de norocosi incat sa-si gaseasca sufletul pereche si nu toti sunt atat de norocosi incat sa inteleaga ca unele raspunsuri vin doar la momentul potrivit si ca de multe ori nu raspunsul ne provoaca teama. E intrebarea si povestea ce sta in spatele ei cea care ne provoaca teama. Stiu la fel de bine ca si tine ca pana si cel mai mic lucru iti poate schimba viata. Intr-o clipa, se poate petrece ceva cand te astepti mai putin. Si acest lucru te trimite pe un drum la care nu te-ai fi gandit… intr-un viitor pe care niciodata nu ti l-ai imaginat. Unde te vor duce toate acestea? Cred ca asta e calatoria vietii noastre.  E cautarea noastra spre lumina, dar stiu ca uneori, pentru a gasi lumina trebuie sa trecem prin cele mai intunecate parti!

” Am fost indragostita si eu in viata mea. Probabil ca inca sunt. Sau probabil ca nu. Cred ca tu stii mai bine aceste lucruri. Tu vorbesti in fiecare zi despre sentimente si iubire. In fiecare dimineata cand am ocazia sa te vad esti mai mereu cu zambetul pe buze de parca esti un pusti indragostit pentru prima data. In fine. Sa stii ca i-am spus dragoste pentru ca asa am crezut ca e sau cel putin asa am vrut sa cred. Acum, nu mai stiu ce sa cred. Nu pot sa fiu a doua alegere. Nu pot sa fiu a doua alegere in viata ta atata timp cat tu, in viata mea, esti prima alegere…!

- Auzi, tu chiar nu iti doresti pe cineva langa tine? …a intrebat ea in soapta.

- Ba da! Imi doresc pe cineva, dar nu pe oricine! Imi doresc pe cineva care sa-i placa sa priveasca stelele la fel de mult cum imi place mie. Imi doresc pe cineva de care sa nu ma satur sa o privesc. Imi doresc pe cineva care sa-mi faca inima sa zambeasca de fiecare data cand ma gandesc la ea. Oare cer prea mult? “

Nu e despre zambete. E despre ce aduc ele in viata ta dupa ce nu mai exista. E despre insistente si saruturi furate pe graba. E despre emotii si iubiri traite pe varful picioarelor. E despre ce iti aduce in viata ta o privire, nu despre culoarea acelor ochi sau forma lor. Atunci cand alegi sa-ti urmezi inima, cand alegi sa te opresti din drumul tau si sa nu mai alergi in disperare pe diferite poteci nebatatorite, parca un zambet se aseaza pe chip. Nu stii de ce sau cum sau cand si nici nu reusesti sa intelegi ce anume te-a determinat sa te opresti, tot ce conteaza e faptul ca simti o liniste in tine. O liniste ce te face sa desenezi oameni pe pereti imaginari, sa asezi cuvinte la locul lor atunci cand e timpul lor, sa vezi ca soarele undeva e stralucitor chiar daca in fata ta e ceata. Poate ca asta e calea dreapta sau poate ca nu, dar intr-un final nu o sa ne amintim decat ca intr-un anumit moment chiar am simtit acea liniste! Atat. Nimic mai mult…!

Standard
vorbind despre dragoste

Nu! Nu! Nu! Da! Da! …si iar da!

Am renuntat uneori atat de usor incat acum, pentru mine si poate si pentru altii, par un mare las. Poate ca nu mi-am dorit suficient de tare sau poate ca doar acel lucru mi l-am dorit in acel moment, insa nu am sa uit niciodata acele priviri cand plecam pentru totdeauna de langa acel om. Am trecut si eu prin chinul acelui om. Probabil cu totii, mai devreme sau mai tarziu, o sa trecem prin acel chin si norocosi se pot numii acei oameni care reusesc sa scape nevatamati dupa o astfel de lupta. Da, e o lupta. E o lupta in primul rand cu tine. E o lupta mai apoi cu acel om iubit, iar pe urma e o lupta cu lumea in sine si tot ce ne aduce aminte de acea persoana. Asa se face ca uneori vrem sa renuntam inainte ca unele lucruri sa ajunga in acel punct cand, scapate de sub control, s-ar putea sa ne raneasca. E urata acea rana. Nu se inchide niciodata. Ramane mereu deschisa si doar timpul ne mai opreste din sangerarea ei. Uneori ne indragostim subit si prosteste. Fara sa ne dam seama, acel om la care ne gandeam trei minute pe zi si il uitam apoi ajunge sa fie acel om la care ne gandim toata ziua si il uitam pentru trei minute.  Nu mai gandim, nu mai calculam, nu mai facem planuri. Poate ca si din acest haos controla vine si toata frumusetea dragostei.

” Aseara, in timp ce dormeai, ti-am atins mana. Ai tresarit putin dupa care ti-ai continuat somnul. Parca mi-ai zambit in timp ce te-am atins. Nu stiu de ce, dar ceva in mine a inviat. De dimineata parca am fost un alt om. Nu stiu daca ai observat, dar eram mereu cu zambetul pe buze. Si toata ziua mi-a fost asa. Ai puteri miraculoase in tine si nu mi-ai spus?  Ti-a fost frica sa-mi spui? si radea mereu iar eu abea daca reuseam sa schitez un zambet de om prost pe chipul meu impietrit de amaraciune.

- Draga mea…te-ai indragostit!

- Oh nuuuuuu! Nu incepe si tu! Nu! Nu! Nu! In nici un caz!

- Da! Da! …si iar da! Nu eu te schimb! Dragostea o face! Ea e miracolul din tine! Acum e tarziu. Trebuie sa plec. Am saplec si nu am sa mai ma intorc! si incet m-am ridicat de pe acel pat, m-am imbracat in graba si am iesit pe acea usa din lemn masiv. Nu m-am mai intors acolo. Nu cred ca am sa o mai fac vreodata. Nu stiu cat de mult sau cat de tare a resimtit acea durere, insa de fiecare data cand m-am intalnit cu ea intamplator pe strada sau prin alte locuri, reuseam sa-i citesc dispretul fata de mine.  

Standard
vorbind despre dragoste

TU si TIMPUL

” Uite cum stau lucrurile. Vreau sa ne oprim aici. Nu vreau sa mai continuam pe acest drum. Am gresit si eu, dar si tu. Nu pot sa merg mai departe pe acest drum. Ne-am ascuns unul de altul lucruri, fapte, vorbe rostite la ceas de noapte. Poate nu ai sa reusesti sa intelegi acum ce-ti spun sau poate doar crezi ca e o alta scuza in fata ta, dar nu e asa. Suntem frumosi asa si nu vreau sa ne stricam de tot. Uneori ma intreb ce ai vazut la mine. Uneori ma intreb de ce tocmai eu si nu prietena mea? Atunci cand esti aici, langa mine, parca toate aceste intrebari dispar, insa si ele dispar exact asa cum dispari si tu dupa o noapte de amor. Te feresti de mine si stiu ca nu-mi spui anumite lucruri doar ca sa nu ma indragostesc de tine, dar sa nu crezi ca nu stiu. Stiu exact cand nu dormi noaptea. Stiu cand te ridici usor si te asezi pe acel fotoliu doar ca sa ma privesti. Stiu chiar si cand respiratia ta se schimba pentru ca in mintea ta si in sufletul tau lucrurile nu sunt chiar ok. Am acceptat sa fiu acea femeie care iti ofera mangaierea trupului ei pentru ca si eu aveam nevoie exact de acelasi lucru in acele nopti reci langa mine, dar vreau sa inchidem acest capitol. Acum, iti dau de ales. Ramai cu mine sau pleci. Nu vreau sa te scot din viata mea, insa nici nu mai vreau sa fiu o “alta” femeie din viata ta. Aseara, spre exemplu, ma priveai in club ca pe o necunoscuta. Erai in lumea ta. Erai in elementul tau. Erai inconjurat numai de oameni frumosi si bineinteles ca femeile roiau in jurul tau. Iti inteleg trairile intr-o anumita masura, dar trebuie sa intelegi si tu ca nu sunt o bucata de carpa. Sunt om. Am un suflet in mine. Iubesc asa cum iubesti si tu. Fug si lupt cu aceasi demoni cu care te lupti si tu.”

Uneori luam decizii bazate doar pe ceea ce vreau altii. Uitam ca in tot acest joc numit viata, doar noi contam si nimic mai mult. Nici EI, cei care vorbesc, si nici ELE, cele care ne iubesc, nu au sa fie acolo cand ne privim in oglinda. Nu, nu au sa fie acolo si nici nu au sa ne indrume pe acel drum pe care ne este destinat sa mergem. In fiecare zi luptam cu ranile noastre. Acolo, in fata la acea oglinda, mereu o sa-ti spui ca tu esti acela care poate, acela care face, acela care mereu a facut si acela care mereu a fost acolo si a stat drept indiferent de situatie. Iti spui ca tu esti acela care nu a uitat si care nu uita niciodata ca mai jos de atat nu ai cum sa mergi. Iti spui ca acele rani sunt bune si ca din acea cadere trebuie sa te ridici, sa iti scuturi hainele de praf si mergi mai departe. Mult mai sus, mult mai tare, mult mai puternic. Da, iti spui toate astea pentru ca atunci cand ramai acolo esti doar TU si TIMPUL. Nimic altceva si nimeni altcineva!

Frumusetea poti sa o gasesti si pe acel drum pe care ti s-a spus ca nu se afla!

 

Standard
vorbind despre dragoste

Aici esti tu si aici sunt eu

“Visele nu se risipesc, insa nici nu zboara daca nu le dai aripi. ” Neruda

Noi, oamenii, ne hranim din vise. Culegem si alegem. Alergam nopti si zile in sir dupa aceste vise, iar in momentul cand ele devin realitate ne speriem. In acele momente nu intelegem ce am realizat si cat de mult am luptat, pentru ca intr-un final nici nu conteaza. Tot ce conteaza e ca am reusit. Tot ce conteaza e faptul ca atunci cand puteam renunta nu am ales acel drum si nu ne-am dat batuti. Restul…ei bine restul sunt doar detalii!

“Aici esti tu si aici sunt eu. Tu cu lumea ta si eu cu lumea mea. Suntem doi oameni total diferiti. Suntem doi oameni diametral opusi. Nimic nu ne leaga si totusi sunt zile in care parca suntem facuti unul pentru celalalt. Nu stiu cat mai pot sa traiesc in acest vis. Toata lumea ta e cu ochii pe mine si toata greutatea asta ma face sa-mi pierd mintile. Vreau sa ne oprim aici. Nu stiu pentru cat timp, dar vreau sa nu ne mai vedem o perioada. Vreau sa invat sa-ti duc dorul, vreau sa-mi fie dor de ochii tai, vreau sa-mi fie dor de buzele tale, de cuvintele tale care imi dezmiarda seara tamplele, de mangaierile tale care mereu ma fac sa ma gandesc ca nici Romeo si nici Julieta nu au castigat, insa cu siguranta bunicul si bunica mea au castigat pentru ca au reusit sa imbatraneasca impreuna. Vreau sa invat sa traiesc si fara tine. Nu vreau sa ma intelegi gresit. Pur si simplu…te iubesc!

- Crezi ca daca imi desenezi oameni mari si albi pe acesti pereti ingalbeniti de trecerea timpului am sa pot sa-i mai recunosc dupa un an? Crezi ca am sa pot sa mai construiesc poduri in loc de ziduri inaceasta viata daca tu ma lasi? Nu vreau sa te pierd. Nu vreau. Vreau sa stau in fiecare zi langa tine si vreau sa stai in fiecare zi langa mine. Stii, ciudat insa e pentru prima data in viata mea cand mi-am dorit ca cineva sa ramana acolo langa mine mai mult decat acea noapte. Ciudat pentru ca e pentru prima data cand intalnesc o femeie care sa ma faca sa-mi doresc sa stau si sa o privesc asa cum te privesc pe tine. O femeie pe care sa o dezmierd asacum iti dezmierd cu buzele mele pleoapele si pielea ta catifelata. Vreau sa-ti soptesc cuvinte de amor dimineata in zori si nu doar intr-o dimineata. Vreau ca mereu sa pot sa-ti mangai parul ondulat precum valurile marii ce se sparg in stancile scortoase. Vreau sa te strang in brate si sa-ti spun “Buna seara, iubita mea!” sau sa-ti spun “Buna dimineata, viata mea!” .

Foarte rar ne aducem aminte de acei oameni care ne-au facut sa suferim. Pentru noi, mereu o sa conteze si mereu o sa ne amintim de acei oameni care ne-au facut sa zambim in fiecare zi, care ne-au insufletit visele, care ne-au dat aripi si care ne-au lasat sa zburam acolo unde inima noastra si-a dorit…! Si totusi cea mai grea parte din viata noastra vine atunci cand trebuie sa te decizi daca sa mai ramai acolo sau sa pleci departe.
Standard
vorbind despre dragoste

am sa mai fiu aici

 

“Un fosnet se auzea in departare. Era sunetul unor pasi tristi si dusi la intamplare. Era sunetul lasat in urma de un suflet bun ce isi cauta calea printre atatea frunze cazute pe acea straduta pietruita. Cateva scaune intoarse peste mesele de la cafenea ii erau martori acelui suflet. Stateau parca impietrite si nu puteau face nimic pentru a imbuna macar pentru o secunda gandul acelui suflet. O pisica il privea si ea neputinciosa de la geamul unei case. “Asa e viata!” isi spunea acel suflet. “Azi zac pe aceasta strada in genuchi, insa sunt sigur ca maine o sa rasara soarele pe aceasta strada. Totusi, eu am sa mai fiu aici?”…”

Cu fiecare rasuflare simtea cum fiecare fir de par de pe corp i se ridica incet infricosat de un gand nebun. Cu fiecare rasuflare, zambetul lui se adancea in priverea ei si isi croia o cale spre sufletul inghetat de atatea vorbe fara rost spuse de barbati prea lasi care sa ii recunoasca adevarata ei frumusete. “Esti o floare pe care mereu am iubit-o! Te-am iubit inainte ca sa te cunosc si tot ce mi-am dorit a fost sa crezi in tine pentru ca doar tu poti sa ma faci fericita, doar tu si ale tale petale.” Azi e doar inceputul unei noi calatorii printre atatea stele nedescoperite ce se plimba pe stradute inguste spre o piata in care soarele parca lumineaza mai tare. Azi, e doar un nou pas pe care trebuie sa il fac spre maine si il fac fara sa mai intreb cine sau cum sau de ce imi va aduce acel moment in fata ochilor cand si eu am sa zambesc asa cum imi doresc. Intr-un final sunt singur pentru ca pot si pentru ca vreau. Oamenii ma privesc cu dispret pentru ca uita ca cel mai important lucru este vointa de a iubii. Cu totii, intr-un anumit punct al vietii, ne vom regasii pe aceasta straduta pe care ma regasesc eu acum, in aceste momente.
Standard
vorbind despre dragoste

Alege cu inima

Unul dintre cele mai grele lucruri e sa scapi de acel sentiment de vinovatie atunci cand nu esti vinovat. Mereu ajungi sa-ti reprosezi ca nu trebuia sa faci lucru acela, ca nu aveai voie sa spui acele cuvinte, ca nu a fost bine sa te intalnesti cu acel om. Nu stiu de ce, dar de cateva zile resimt acest sentiment tot mai tare si in anumite momente doare, dar nimeni nu are nevoie de un om care resimte acest sentiment, care e ranit, care e cazut jos, nu-i asa?

As putea sa-ti spun ca durerea nu se vindeca decat atunci cand ajungi in acel punct in care te accepti pe tine, in acel moment in care mori putin cate putin in interiorul tau si asta doar pentru a putea sa renasti mult mai puternic, dar nu te-ar ajuta la nimic. Da, nu te-ar ajuta pana nu ajungi in acel punct in care sa traiesti tu aceste lucruri. Lucrurile sunt simple, insa noi le complicam. Sti, daca iubesti un om ai face bine sa-i spui acest lucru. Uita de orice regula scrisa sau nescrisa. Uita si ca poti sa te faci de ras, ca poti sa arati ridicol ca spui acel lucru, pentru ca daca nu o faci cu siguranta o sa arati ridicol atunci cand ai sa privesti acel om pe care il iubesti cum este iubit de altcineva!

Oamenii sunt frumosi. Nu dupa cum arata, cum privesc sau cum vorbesc. Pur si simplu pentru ca asa sunt ei…!

Standard
vorbind despre dragoste

Invata-ma sa te iubesc

Si uite asa vine o zi in care tocmai lucrurile la care te asteptai cel mai putin iti schimba viata. Daca iubesti cu adevarat trebuie sa ai puterea ca sa recunosti lucru acesta si in fata omului pe care il iubesti. Daca nu, atunci zic sa iti gasesti tot curajul din lume in tine pentru a putea privi cum omul pe care il iubesti este iubit de altcineva! Mulţi dintre noi iubim sau cel puţin am iubit o dată în viaţă. Când eram copii, iubirea era inocenţă pură, fără dezinterese sau gânduri ascunse. Tot ce ştiam era că eram iubiţi în permanenţă şi noi iubeam. Acum, când suntem mari, percepem iubirea altfel. Mulţi iubesc dar nu ştiu câţi ştiu să iubească cu adevărat. 


Tot mai putin realizam ca iubirea inseamna responsabilitate, inseamna asumare, inseamna decizie, inseamna mai mult decat un sentiment. Sa iubesti nu e usor si nimeni nu are dreptul sa vina in fata ta si sa spuna ca e usor. Nu, nu e usor pentru ca iubirea adevarata este speciala. Speciala si diferita. Greu de inteles, dar important este ca intr-un final realizam ce este cu adevarat important. Invatam ca nu ajunge sa spui ca iubesti daca nu demonstrezi lucru acesta. Si daca ma intrebi pe mine…iubirea inseamna sacrificiu. Se spune ca ochii care nu se vad se uita. Se mai spune si ca atunci cand iubesti te daruiesti pe tine si nu astepti nimic in schimb si totusi oamenii sufera. Nu sufera pentru ca au daruit. Sufera pentru ca au primit acel “nimic” in schimb!


 Nu tot timpul omul pe care il iubesti e si omul care te iubeste.


“In fiecare dimineata, atunci cand am ocazia, ma ridic pe marginea patului si te privesc cum dormi. Iti privesc chipul si nu ma pot satura de zambetul tau. Nu stiu daca cineva ti-a mai spus lucru acesta, insa vreau sa-ti spun cat mai am ocazia. Atunci cand dormi, buzele tale parca saruta pe cineva. Si da….imi doresc sa fiu eu acel cineva. Ai ajuns o obsesie pentru mine. Peste tot in viata mea te regasesc. Nu am inteles de ce ai ales sa pleci tocmai atunci cand credeam ca ma iubesti si nu reusesc sa inteleg de ce ma tot intorc acum la tine. Poate doar ca imi lipsesc atat de mult cuvintele tale sau poate doar imbratisarea pe care o primesc de la tine, atunci cand o primesc, este atat de sincera incat realizez ca alta mai sincera nu am sa primesc. Da, sunt inca aici. A fost o vreme in care nu mi-am dorit sa fiu inca aici. Mi-am dorit sa intalnesc un alt barbat care sa imi aduca zambetul pe buze mult mai puternic decat ai facut-o tu vreodata, insa de fiecare data cand un barbat imi cerea sa ies in oras cu el am gasit o scuza.  Apoi imi spuneam “proasto acum era momentul sa faci pasul, sa arunci gunoiul din viata ta!”. De fiecare data cand primeam cate un mesaj pe telefon, speram din toata inima sa fie de la tine. Seara, atunci cand ma puneam singura in pat, mereu imi aminteam de serile cand ne uitam la filme si cum adormeam in bratele tale. De fiecare data cand imi aminteam am plans. Am plans pentru ca stiam ca in locul meu e altcineva, dar mi-am dat seama ca m-am inselat. Asa esti tu. Un singuratic si de fiecare data cand intru sub pielea ta fugi. Si cand nu poti sa fugi, efectiv ma alungi din viata ta. Dar sti ce? Pot sa traiesc si cu asta! Da! Pot sa inteleg si sa traiesc cu gandul ca nu esti acum al meu, dar intr-o zi ai sa ajungi sa fi doar al meu! Nu-mi doresc sa fiu singura femeie din viata ta. Stiu ca acest lucru nu e posibil, insa imi doresc sa fiu in viata ta si imi doresc enorm de mult sa fiu singura femeie care conteaza cu adevarat pentru tine! Acum, nu pot de cat sa te rog sa ma lasi sa te iubesc. Nu pot de cat sa te rog sa ma inveti sa te iubesc asa cum esti tu! Cu vise desarte pierdute in discutii lungi si interminabile, cu zambete false afisate la ceas tarziu in noapte…! Am sa plec pentru cateva zile din oras, dar am sa ma intorc. Vreau sa te gandesti bine la toate cele scrise mai sus si sa-mi spui daca mai poti sa-mi oferi o sansa. O sansa sa fim fericiti in doi! Noi doi…!”
                                 
                                                                                                                                                                                                                   
Standard
vorbind despre dragoste

Dragostea ramane

Dragostea ramane. Doar oamenii se schimba.

Ironic, nu? Traim in doua lumi total diferite si fiecare lume isi are propria frumusete, dar nu oricine o vede. Spunem ca suntem singuri, dar de fapt nu e asa. Mereu suntem inconjurati de amici, prieteni, vechi iubiri, noi cuceriri…! Mereu in mintea noastra o sa se regaseasca vechi idei si planuri noi, insa pana la urma doar inima ne poate spune unde si cum gasim adevarul…! Da, inima noastra si sufletul nostru. A fost o vreme in care am crezut ca pot sa pacalesc oarecum viata. A fost o vreme in care am crezut, ca pot sa fiu doar rational si sa uit de sentimente, sa gandesc si sa planific fiecare pas astfel incat sa uit de inima mea, sa uit de sufletul meu. A fost o vreme in care am uitat cum e sa iubesti. Am uitat pur si simplu cum e sa simti ceva in sufletul tau. Am crezut cu tarie ca eu pot sa fentez acel sentiment, acel sentiment pe care multa lume il considera doar un pretext pentru un roman asa cum spune Chirila, un sentiment care este luat la misto de majoritatea oamenilor, fara sa-si aminteasca ca si ei intr-o buna zi au sa iubeasca. M-am inselat. A venit ziua in care am intalnit acel suflet ce statea pitit intr-un colt si astepta glasul meu. Astepta strigatul sufletului meu. Astepta atingerea mea ca sa prinda viata. Acum, tot ce vreau e ca totul sa se opreasca! Tot ce vreau e sa pot pune punct nu virgula…!

Standard