Uncategorized

sufletul meu

E un text fără intro. Și e un text de care pudici au să fugă.

///

Era o idiotenie să n-o iubesc! Era zambetul meu de dimineata, dar si cel mai frumos gand de cu seara. Vorba aia: mi-a intors tot metabolismul pe dos! Un altfel de frumos. O EA asa cum rar mai intalnesti. Si cand o intrebam ce vede, mai mereu imi raspundea: sufletul meu! Iar eu ca un prost, priveam in gol, pierdut in frumusetea ochilor ei. Ca nu te simti barbat cu niste țâțe, un cur sau o pizdă. Te simți bărbat când intelectualul ei îl pune la colț pe al tău. Când ea râde la orice prostie pe care tu o faci, dar nu râde că ești un dobitoc încălțat. Ea râde că se simte bine cu tine, că tu o faci să se simtă așa, că tu ești ceea ce oamenii consideră nebun de legat sau mai simplu… retard!

O mică fată ar spune Chirilă prin piesele lui. Așa era ea. Așa arăta când se cuibărea dimineața în brațele mele și îmi spunea cu vocea ei pițigăiată să arunc un picior peste picioarele ei. Când brusc se întorcea cu fața la mine, mă privea timp de câteva secunde bune cum stăteam ascuns printre așternuturile albastre, ca mai apoi să înceapă atacul. Da, atacul! Și mă gâdila pe unde apuca și cum apuca. Pentru că știa că, chiar dacă detest lucru ăsta, pentru ea am să râd. Și rădeam cu gura până la urechi și o rugam să înceteze. „Sau ce Dan? Crezi că nu pot să mă apăr de tine?”.

Azi am primit o scrisoare. Simplă. Banală. Câteva rânduri înșiruite.

„Am înțeles că trebuie să te las, că trebuie să fug, că trebuie ceea ce nu trebuie. Urăști cuvântul ăsta! Trebuie! Acuma îl urăsc și eu. Nu există trebuie! Așa îmi tot repetai. Uite că acuma îl urăsc pentru că… trebuie! Doi mici și totuși oameni mari! Doi nebuni în paradisul lor. Dan, ai avut dreptate! Câștigă cel care pleacă primul. Nu există un premiu de popularitate. Nu există locul doi și nici nu există un alt dans mai frumos ca al nostru.

PS: mă bucur că ți-ai cumpărat alte pijamale! Chiar îmi plac pijamalele tale. Încă dorm noapte de noapte în ele!”

///

Ce aș putea spune când totul se termină pentru că EA are o frică atât de mare? Ce aș putea spune când omul care te-a învățat să dansezi iar într-o bucătărie, fără o piesă, cu mâinile strânse pe corpul ei, cu părul ei peste fața ta, hotărăște să plece? Nu vreau să mă judec, însă dansul ăla… e bestial! Obiceiuri, metehne, vorbe și gesturi de mult uitate. Fără întrebări puerile. Fără alte obligații. Fugim de viață sau viața fuge de noi? Cert e că nici una. Trăim cum vine și luăm totul la pertuu. Că dacă nu o futem noi, cu siguranță ne fute ea pe noi. Da, de viață vorbesc!  Totuși… cu ce am greșit, sufletul meu?

PS: ador oamenii ce încă trimit scrisori scrise pe hârtie!

Standard
Uncategorized

Oameni mici cu suflete mari

În general nu scriu astfel de lucruri aici, însă azi o fac. E o lume paralelă oameni buni! O lume a lor și o lume a noastră. Poate nu sunt eu în măsură eu să judec și poate că nici nu am dreptul. Eu sunt binecuvântat de Dumnezeu. Am două mâini, două picioare, o minte ce înca funcționează în parametri normali cred și un suflet ce uneori, ca azi de exemplu, se simte neputincios și sfâșiat. Sunt puține momentele alea când rămân prost de-a dreptul în fața unei realități crude. Și sunt puține momentele când după un astfel de moment, vin în acel loc pe care îl numesc „acasă” și încerc să găsesc o soluție și pentru ei…!

///

O zi normală de joi din ianuarie. Un supermarket dintr-un mall din Timișoara. O femeie îmbrăcată modest cu doi copilași după ea. Era la banda de lângă mine. Se vedea că acei copilași sunt crescuți cu mult bun simț după cum se comportau. Pe bandă erau o rudă de salam, o sticlă de 1.5 L de lapte, câteva conserve și o pâine. Nu erau alcool sau altceva. Am prostul obicei să observ tot felul de tâmpenii. În spatele ei doi tineri pe la 16 -17 ani și încă câteva persoane ce își așteptau rândul ca să-și plătească cumpărăturile. Femeia scoate dintr-un buzunar o pungă cu mărunțiș. Erau numai monezi de 10 bani și de 5 bani. Își cere umil scuze caseriței pentru că ăia sunt toți banii pe care îi are și speră să îi ajungă. Își cere scuze și celor din spatele ei pentru timpul de așteptare ca acea caseriță să numere monezile. Toată lumea stă liniștită și așteaptă în rând. Banda mea era deja blocată și stăteam. După ce îi numără caserița îi spune că are 17 lei și 60 de bani și că e în regulă. Poate să plece cu acele cumpărături liniștită după ce îi dă restul. O strig pe caseriță și mă ofer să îi achit eu cumpărăturile. Caserița mă privește lung, îmi zâmbește și îmi spune că acele cumpărături au fost deja achitate. Eu insist, dar ea nu îmi mai răspunde. Scoate bonul, deschide casa și îi oferă rest. Femeia se uită lung și spune că e o greșeală că ea nu a dat o bancnotă de 50 de lei. Caserița insistă să primească restul și îi mulțumește. Femeia rușinată lasă capul în pământ și insistă, însă își primește într-un final cumpărăturile și restul și îi mulțumește cu lacrimi îi ochi acelei tinere. În acea secundă am crezut că pică pământul pe mine. Îmi spuneam în gând: „uite că mai sunt și oameni cu suflet mare!”. Dar nici nu am apucat să mă gândesc prea mult că i-am auzit pe acei doi tineri cum au spus către caseriță că este una dintre cele mai extraordinare persoane și că ei nu mai vor nimic. Au facut rapid doi pași către acea femeie și i-au întins o bancnotă de 100 lei. Spuneau că ei nu au nevoie de acei bani. Voiau să își cumpere țigări, dar ea are nevoie mai multă de acei bani pentru cei mici decât au ei de țigări. Toți cei aflați în preajmă au oferit ce au putut și cât au putut. Mâncare, dulciuri, bani. Am încercat să vorbesc cu ea, dar ea plângea. M-am întors la caseriță să îi mulțumesc pentru gestul ei. A zâmbit senin și mi-a spus: „Nu puteam să primesc un cadou mai frumos de la Dumnezeu de ziua mea!”.

Uite că mai sunt oameni buni, chiar dacă sărbătorile au trecut! Uite că bunătatea nu a murit! Uite că încă mai suntem OAMENI! Chiar dacă unii muncesc pe salarul minim pe economie nu uită că sunt oameni!

La mulți ani, suflet bun! I-am spus acolo și o spun și aici! La mulți ani! Dumnezeu nu doarme! NICIODATĂ!!!

///

Cuvintele mele sunt de prisos. Cu acei doi tineri aș vrea să beau o cafea într-o zi. Aș vrea să stau cu ei și să îi cunosc mai bine! Să le zic „Mă-nclin!” cu mâna pe inimă și că țara asta încă mai are un viitor cu astfel de oameni! Că poate dacă nu erau ei, nici restul nu săreau așa să o ajute pe acea femeie.

Când văd astfel de lucruri îmi vine să mă pun în genunchi și să pup pământul că de bine sau rău eu pot să duc viața pe care o doresc să o duc. Că nu am constrângeri, că îmi permit multe și că uneori pot să ajut astfel de persoane! Și tot ce mai pot să zic e atât: oameni mici cu suflet mare… mulțumesc vouă pentru lecția de azi!

PS: nu am să dau numele supermarket-ului, dar am să îl caut pe manager-ul de acolo să îi mulțumesc personal pentru astfel de angajați!

Standard
Uncategorized

Tu cum stai cu fericirea?

Ne ridicăm de jos, ne scuturăm de trecut și mergem cu fruntea sus mai departe spre viitor. Dansăm pe străzi pavate de urmele celor ce au pășit înaintea noastră, ne strângem în brațe de parcă ar fi ultima dată, și totuși, ne spunem minciuni în speranța că într-o zi au să devină fapte adevărate. Nu ne rezămăm pe gânduri prăfuite, doar ne rezumăm la fapte de care unii vorbesc doar în șoaptă. Un altfel de deja-vu. O piesă de teatru ce la final primeste un val imens de aplauze, iar mai apoi, în urma ei, rămâne o altă șcenă goală. Fără zâmbete schițate din suflet totul e degeaba. Fără atingeri din pasiune, fără săruturi furate pe grabă și fără noi, doi, încleștați în acei pași, totul e degeaba. Că soarele știe că luna se ascunde când el răsare, dar tot el mai știe că vine un timp când amândoi au să strălucească pe același cer. Așa și tu, așa și eu!

Uneori subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unei vorbe, a unui gest de atenție, a unei fapte bune! Toate astea au puterea să schimbe lumea când vin din suflet! Toate astea te fac om! Știi și tu definiția. O știu și eu, dar întrebarea mea rămâne: tu cum stai cu fericirea?

//

– Auzi Dan, idiotul ăla de Constantinescu zice că oamenii fericiți nu fac rău!

– Și are omul dreptate!

– Eu sunt fericită! Hai să bem pentru asta!

– Pe bune? Iar începi cu povestea aia nemuritoare?

– Bă… ce îți lipsește?

– Ce îmi lipsește? Îmi lipsește omul meu. Atât! Nimic mai mult.

– Păi acum îl ai, nu?

– E lungă discuția asta. Recunosc! Uneori devin laş. Mă sperie gândul că ea ar putea să devină parte din mine. Mă sperie până şi micul fior de dor ce zace în mine când ea nu e acolo, dar şi faptul că e o realitate la care mai ieri doar visam. Poate că noi, bărbaţii, asa suntem construiți. Să fim puternici fizic zi de zi, însă când vine acel moment în care ar trebui să fim cei mai puternici, pur si simplu ne tremură picioarele. Sau poate doar ne este teama sa nu mai trecem prin ceea ce am mai trecut.

– Care e cel mai frumos sentiment?

– Unul dintre cele mai frumoase sentimente e că știu că EA e acolo. Ce fac, când fac sau cum fac? Sunt întrebări la care răspunsul e unul simplu: EA! Nu există omul perfect. Cauți mii și sute de zile și te învâți ani și zeci de ani într-un cerc. Curios, dar dai de un om care îți dă lumea ta peste cap în câteva zile. Dai de un om care îți redefinește termenul de „încredere” și ce înseamnă „prietenie”, ce înseamnă „noi doi”, ce înseamnă „cu tine de mână”, ce înseamnă „aici”, ce înseamnă „pentru totdeauna”, ce înseamnă „dansezi cu mine?”, ce înseamnă „dandana”, ce înseamna până la urmă viață! Nu e perfect pentru cei mai multi, dar e perfect pentru mine! E omul meu! Si da, când sărutul tău e pregătit în minte de ieri, și când eu o aștept de o viaţă, parcă acel azi e o minune!

– Daca ți-ar cere să o lași să plece ai face lucru ăsta?

– Da! Categoric da! Pentru că atunci când iubești un om, îți dorești să fie fericit! Iar fericit poți să fii oriunde, oricând și oricum, dar niciodată langă oricine!

//

PS: Cea mai frumoasă poveste de dragoste e atunci când te îndrăgostești de cel mai neașteptat om și în cel mai neașteptat moment!

Standard
Uncategorized

Cu tine de mână

Secretul ca să ai totul în viață e să crezi că tu, chiar ai totul în această viață. Am învățat lucru ăsta în urmă cu ani de zile. Să cred în mine, nu în altcineva. Să cred că eu pot ceea ce alții nu pot. Curios e că de multe ori lucru ăsta chiar mi-a ieșit, însă efortul depus a fost pe măsură. Pentru că mereu vedem doar rezultatul, însă de prea puține ori suntem atenți la întregul proces. Așa e și în dragoste. Vedem cupluri grandioase. Oameni ce se iubesc enorm de mult, dar habar nu avem de luptele pe care acești oameni au trebuit să le ducă. Cu ei, cu omul iubit, cu cei din jurul lor, cu părinții, cu prietenii, cu toți acei care nu au crezut. Că da, trebuie să crezi ca să poți! E condiția numărul unu. Să renunți când poți, să uiți când vrei, să taci și să mergi mai departe. Kahlil Gibran spunea că anxietatea noastră nu vine din gândurile despre viitor. Ea vine din faptul că mereu vrem să-l controlăm. Cu fiecare speranță, cu fiecare gând, cu fiecare sentiment ne apropiem de omul ăla de mâine. Să crești frumos nu e ușor. De cele mai multe ori e dureros. Trebuie să renunți la anumiți oameni din viața ta, chiar dacă îi iubești. Să crești înseamnă să te schimbi. Să-ți schimbi obiceiuri, fapte, gânduri, șoapte, sentimente. Schimbarea e dureroasă. Însă un lucru e sigur. Să rămâi așa cum ești e mult mai dureros.

//

– Te-ai întors după an an. De ce? De ce acuma?

– Nu m-am întors, dar trebuia să te aud.

– Realizezi că e aproape patru dimineața?

– Așa. Și?

– Poate că soțul meu doarme lângă mine!

– Ce glumă bună! Dacă aveai un soț sau măcar un iubit și erai fericită, atunci cu siguranță nu-mi trimiteai mie sms-uri. Dacă chiar erai fericită cu viața ta și cu ce se întâmplă în ea, mă dădeai dracului cu tot. Dar vezi tu, nu ai făcut lucru ăsta. Și mai mult, nu poți să faci lucru ăsta. Pentru că dacă l-ai face aș înțelege că nu mă mai iubești…

– Te mai suporți? Crezi că ești singurul bărbat de pe pământ?

– Bla, bla, bla… mi-ai mai spus lucru ăsta! Îți amintești? Era acel moment când m-am pus în fața ta și te-am rugat să nu ieși pe acea ușă. Dar tu ai ieșit. Ți-am mai spus atunci că ai să pierzi și nu ai vrut să mă crezi.

– Idiotule! Tu chiar refuzi să vezi?

– Să văd ce? Că mimezi o fericire? Că îți este dor de un om care mereu a știu să-ți aducă zâmbetul pe buze?

– Da mă! Îmi este dor de tine! Acum ești fericit? Ai auzit și lucru ăsta din gura mea.

– De ce îți mai este dor?

– … de diminețile astea cu tine. De sinceritatea ta, de vocea asta ce îmi răsună mereu în creier. De locurile alea cu tine. De momentele alea când mă trezeam pe la cinci dimineața că nu te mai simțeam prin pat și te găseam pe un scaun. Mă priveai cum dorm. De îngerul ăla păzitor din tine ce mereu voia să mă protejeze de toate căcaturile astea din lume. De ideile tale ce uneori erau atât de „crețe” încât rădeam ca prosta singură zile în șir. De momentele alea când mă prindeai de mână pe stradă și mă țineai strâns ca nu cumva cineva să mă poată fura de lângă tine. Doamne… și mai sunt atât de multe lucruri de care îmi este dor!

– Ce ai vrea să îți spun? Timpul a trecut peste noi și noi prin el. Acum eu sunt cu altcineva. E pentru prima dată când simt că sunt fericit. După ce povestea noastră a luat sfârșit eu am suferit. E adevărat că sufeream și înainte să te cunosc pe tine. Eram mindfuck! Și nu mă înțelege greșit. Tu nu ai fost un pansament. Tu m-ai învățat să zâmbesc atunci când nici măcar cuvintele nu mi le mai găseam. Îți datoram măcar atât. Să-ți spun lucru ăsta. Și îți mulțumesc! Pentru tot. Ești o femeie extraordinară, însă nu ești jumătatea mea. Iar eu nu sunt jumătatea ta.

– Priveam zilele trecute prin albumul foto primit de la tine. Eram frumoși împreună!

– Încă suntem frumoși împreună, însă suntem ca două bibelouri. Două chesti ce se pun prin sufragerie și arată bine. Doar atât! Nimic mai mult.

– De ce îmi spui lucrurile astea? Nu înțelegi că mă faci să plâng?

– E timpul să crești! Ai văzut lumea, ai vazut oameni de toate felurile, până și la mine în inimă ai ajuns, dar locul tău nu e aici!

– Ascultă! Locul tău e în altă parte. Cu un altfel de bărbat. Să mă crezi când îți spun lucru ăsta! Dansează mai mult, cântă mai mult, râzi mai mult, bea un pahar de vin bun în fiecare zi, fă dragoste mai mult și sex mai puțin femeie! Zboară acolo unde îți dorește sufletul și mergi mai mult pe jos, zâmbește oamenilor de pe stradă sau din metrou, învață să mănânci singură la masă într-un restaurant aglomerat, sărută-l pe bărbatul ăla care îți place mai des și nu te mai ascunde după aparențe! Și dacă vrei un sfat îți spun doar atât: viața nu trebuie să fie perfectă ca să fie minunată!

//

image

Ca să lași anumite lucruri să iasă din viața ta nu înseamnă că nu mai poți să te mai gândești din când în când la ele, că trebuie să uiți sau să ignori. Să lași nu înseamnă să câștigi sau să pierzi. Nu e despre mândrie și ego. Nu e nici despre blocarea unor amintiri, sentimente sau momente pe care le-ai trăit. Să lași nu e despre înfrângeri sau câștiguri. E despre acceptare. E despre împăcare cu tine. E despre curajul de a accepta schimbarea din tine, din viața ta. E despre o ușă deschisă cu tine. E despre tot ce ai avut, ce ai și ce o să ai!

Standard
Uncategorized

Formula iubirii

Sunt un om realist. Am terminat real-ul în liceu. Am mai făcut și două facultăți ce au la bază matematica. În decursul timpului, am căutat diferite formule matematice ce explică iubirea, nu doar am scris despre ea. Am descoperit formule gen formula lui Dirac din fizică, și care sună cam așa: dacă două sisteme interacționează între ele pentru o anumită perioadă de timp și după devin despărțite, nu mai merge să le descriem ca fiind două sisteme distincte, și într-un mod sau altul se formează un sistem unic; ceea ce se întâmplă unuia îl influențează și pe celalalt chiar dacă este la o distanță de mii de kilometrii sau ani lumină. Sincer, nu am fost de acord că această formulă corespunde iubirii. Pot să fiu de acord cu o formulă ce descrie trecutul și prezentul, însă niciodată viitorul. Și nu pot să fac lucru acesta pentru că viitorul înseamnă un infinit absolut, iar în iubire nimeni nu a trăit veșnic. Anul trecut apărea o știre în care niște cercetători americani au făcut un studiu pe această temă și au emis două formule. Una pentru fiecare sex. Să generalizezi e greu. Să pui toate relațiile de iubire la unison e și mai greu. Sunt prea mulți factori. Tot din acest motiv cred că orice mașină înzestrată cu IA nu o să poată să simtă acest sentiment. Cel mai important aspect pe care cred că îl are dragostea este faptul că are un caracter arbitrar, iar lucru ăsta nu poate să fie preconizat fără eroare.

image

E important să împărtășim experiente oamenilor. Povestea ta o să se vindece, iar faptul că o împărtășești cu alti oameni o să-i vindece și pe ei. O să le deschidă calea spre cunoaștere. O să le arate drumul spre liniștea sufletească mult căutată! Sunt momente când rămâi fără cuvinte. Rămâi blocat și doar privești. Privești cum toate lucrurile alea la care ieri doar visai, azi chiar se întâmplă în viața ta! Așa arată fericirea! Simplă, cu zâmbete și cu multă dragoste!

Unii pași trebuie să-i faci singur oricât de greu ar părea. Ai să treci prin momente în care realizezi că oricât de încet ai să mergi, nimeni nu o să „alerge” după tine. Ai să întâlnești pe drumul acest oameni care au să-ți promită că au să te iubească o viață întreagă, dar au să te părăsească la primul semn de slăbiciune. Și ai să întâlnești oameni care au să te iubească mult mai tare tocmai pentru că ai acele semne de slăbiciune. „Tu ai devenit orb de când ea ți-a devenit înger!”  Nu pot să uit cuvintele astea. Îmi răsună încă în minte. Le-am auzit într-o mănăstire cu ceva timp în urmă. Undeva prin Moldova, acum vreo două luni de zile. Matematica e bună, dar dragostea e o virtute. E o limbă ce trebuie învățată, o piesă ce trebuie fredonată, un pas pe o potecă de munte ce te duce spre un loc extraordinar. E unul dintre lucrurile ce durează.

Și da, oamenii renunță prea ușor. Și nu e o caracteristică individuală. Cineva mă întreba azi care e genul meu de femeie. Cred că e genul meu de femeie e ăla care te iubește indiferent de cum ți-a fost ziua, dar mai ales de cum i-a fost ziua!

Urmăresc haștag-ul #jurnaluluneiiubiripierdute! Așa că dacă pui pe facebook, pe instagram sau pe twitter ceva de pe acest blog, adaugă și acest haștag ca să te găsesc! Multumesc tare mult!

Standard
Uncategorized

Răzbunări și orgolii

        În urmă cu mai bine de un an, o femeie foarte dragă sufletului meu, mi-a spus la o perioadă  după ce ne-am despărțit că într-o bună zi o să mă aștepte pe un sezlong, cu un mojito în mână și o să privească cum zac ca un distrus undeva într-un colț, iar în sufletul ei o să simtă cea mai mare bucurie. Ceea ce nu știa acea femeie e în acel moment eu m-am decis ca fiecare zi din viața mea să o transform într-o sărbătoare, dar mai ales să iau oamenii așa cum sunt. Sărbătoarea nu a venit de a doua zi, dar de prin vara anului trecut a început. De ce? Pentru că dacă am putut să iubesc un om greșit atât de mult, cu siguranță că am să pot să iubesc acel om potrivit de zece ori mai mult.  Culmea e că eu, încă o țin într-o sărbătoare șu nu am de gând să mă opresc, iar dacă atunci m-au durut acele cuvinte și o perioadă am suferit, acum îmi amintesc doar lucrurile frumoase ce au stat între noi.

       Vezi, aici se vede diferența. Între răzbunări și orgolii călcate în picioare. Între vorbe fără acoperire și sentimente uitate pe un raft. Între oameni ce mai au puterea să recunoscă când greșesc și cei ce devin brusc lași. Oamenii nu mai au răbdare cu ei. Nu mai învață să accepte că nu poți schimba trecutul și abandonează. Uită că pentru cei ca mine, abandonul înseamnă doar un alt mod prin care învațăm cum să rămâi drept. Iar momentele alea nervoase ne învață iertarea și compasiunea. Că la nervi spui cuvinte pe care după un timp ți-ai fi dorit să nu le fi rostit.

13413571_1102670509769793_4296604690708230134_n

       Fericirea se împarte la doi, dar vine doar din noi. Sunt tot mai puțini oamenii ăia care înțeleg lucru ăsta. Cea mai grea distanţă dintre oameni e neînţelegerea. Dacă am învăța să ne acceptăm aşa cum suntem, dacă am alege să înțelegem şi să ne dăm drumul la timp, cu siguranta că am ajunge mult mai fericiti! După ce ajungi în acel punct nu te mai poți întoarce. Nu îți mai permiți ție să rămâi lângă cineva care e mai jos pe acea scară cu fostul sau fosta. Ai nevoie să crești și o știi și tu și o știu și eu. Nu îți mai permiți oameni ce nu au timp pentru tine. Oameni ce „uită” să îți scrie că poate le mai tastezi tu un rând. Oameni ce zic că au inima întreagă doar ca să se mai îndrăgostească de aparențe ce să le umple golul din inimă. Oamenii mint. Dependenții mint. Și ăia de droguri. Și ăia de alcool. Dar mai ales ăia de iubire! Tu alegi ce vrei. Dar să nu uiți… tu nu alegi ce iubești!

PS: Cum stă treaba cu răzbunarile? Privind din exterior, e greu să înțelegi. Cum stă treaba cu orgoliile? Privind din interior, e greu să explici. Cam așa! Și pentru că azi am mai închis o pagină din carte vieții spun doar atât: „Mi-a zis: cine iubește se întoarce..! I-am răspuns: Nu, cui îi pare rău se-ntoarce, cine iubește… rămâne.”

Standard
Uncategorized

Zâmbete de fericire

Ani la rând am fugit. Când de mine, când de alții, când de singurătate, dar mai ales dintr-o relație în alta. Fără pauză. Fără puncte în care să-mi mai trag și eu ca omul respirația. Nu mă înțelege greșit. Nu regret nimic. Am avut momentele mele bune în care am crescut. Și nu regret nici nopțile alea când, pierdut prin așternuturi, am adunat momente de neuitat. Și nu erau de fericire. Erau doar clipe în care știai că trebuie să pleci. Că trebuie să te ridici, să te îmbraci și să… fugi! Iar la lucru ăsta sunt cel mai bun cred. În viața mea, am adorat în nenumărate dimineți siluete ce se vedeau magic în acea lumină ce pătrundea prin draperie de afară. Mi-am păstrat credința în bunătate prin zâmbetele schițate pe chipurile lor. Mi-am păstrat gândurile prin simpla lor prezență acolo. Și Doamne Ajută că n-am fost unul din ăia care să ducă lipsă de prezență feminină în viața lui. Ani la rând am fost un prizonier al dorințelor carnale, însă niciodată nu am putut să văd efortul unei femei de a fi lângă mine drept suma interesului ei pentru persoana mea. Iar ele, chiar dacă marea lor majoritate au fost tăcute, nu au fost oarbe și nici proaste.

d91a80e3815218836164e06d2f872dce

//

– De ce ai plecat? am întrebat cu gândul că poate acum e pregătită să-mi recunoscă adevărul;

– Am făcut ce a fost mai bine pentru tine! Ți-am dat spațiul de care aveai nevoie. Am preferat să nu te închid în mine. Și am preferat ca acum, când m-am reîntâlnit cu tine, să pot să zâmbesc și să râd cum o făceam noi doi în acele vremuri…

– Ha! Mișto ideea asta a ta. Să pleci fără un bilețel, fără să-mi spui du-te dracului sau orice altceva. Laș e cuvântul pentru tine, nu crezi? și tâmpitul din mine spera să zică da!

– Hmmm… nu cred! Laș poate că ești tu când ai sperat că dacă mă îndragostesc am să rămân lângă tine ca un câine fidel lângă stăpân.

– Tu mi-ai spus mie următorul lucru când ne-am întâlnit în acel magazin pentru prima dată. Îți mai amintești? Uite cum functionează universul ăsta: ne întâlnim aleator în diferite stări, ne îndragostim sau poate doar iubim în tăcere, iubim și suntem răniți până când suntem ăia care trebuie să fim sau poate până când se termină totul. Acum sunt aici. Sunt în fața ta și-ți spun că nu te iubesc. Nu până când nu știu, până când nu te ating, până când nu ador, nu până când… se termină totul. Și dacă ți-aș fura un sărut de pe acele buze superbe, în oasele mele tot nu s-ar simți parfumul iubiri tale.

– Știi ce ai tu acuma?

– Ce?

– Răbdare! Iar răbdarea e dragoste! Ăsta e defectul tău! Ai răbdare cu oamenii care nu te iubesc și îi grăbești pe cei care te iubesc. Eu nu te-am iubit atunci. Eu te-am adorat. Am preferat să te văd cocoțat acolo sus ca pe o statuie pe care se cacă ciorile. Am preferat lucru ăsta că tu nu erai pregătit să-mi oferi răspunsuri la întrebările mele. În schimb erai pregătit pentru o familie, iar eu nu eram…! Și adevărul e că toți îmi spuneau că ești o „mână moartă”, că vezi Doamne ești un sensibil ce scrie despre dragoste, un idealist în lumea lui, că ești de modă veche, că tu poți multe, dar în același timp refuzi să și faci enorm de multe… și uite așa m-am îndrăgostit de tine. Iar în dimineața aia ai fost omul lângă care am visat că o să-mi petrec o viață întreagă! Dar tocmai pentru că te-am găsit după atâta timp mi-a și răspuns la întrebarea numărul unu din viața mea. Și atunci am plecat!

– Ce?

– Știu că ai ieșit în fugă după mine, dar era prea târziu. Aveai prosopul ăla roșu pe lângă tine. Cred că nici tu nu te-ai așteptat să fug așa tiptil când tu te-ai dus la duș. Am plâns câteva nopți și mai apoi mi-am revenit. Nu te-am uitat. Omul ăla care l-ai văzut în aeroport luna trecută o să-mi fie soț. Am venit aici să mă dezlegi. Să mă lași să plec liniștită. Să îmi dai drumul. Asta vreau de la tine! Nu mai vreau să mă gândesc cu ar fi fost dacă noi am…

– Vreau să pleci! Liniștită! O să te îmbrățișez dacă vrei la ușă, dar vreau să pleci! Pentru că aici nu o să găsești ceea ce tu cauți! Iar eu, în tine, nu o să găsesc niciodată ceea ce caut.

//

E o diferență mare între pe cine iubim, cu cine rămânem și pentru cine suntem destinați să fim. Iar această diferență se vede în timp. După ce tragi acea linie. „Lasă-mi brațele să-ți fie casă și inima mea o să-ți fie mereu scut. De azi înainte lasă-mi diminețile să se bucure de roua sărutului tău pătimaș și-am să-ți fiu gândul tău cel mai frumos.”. Așa i-am spus în acea dimineață. Suntem oameni maturi. Sau cel puțin vreau să cred lucru ăsta. Suntem oameni ce știu cât de lungă le este „plapuma”, dar uneori acele cicatrici ne lasă urme greu de imaginat. Și nici un chirurg de pe acest pământ, oricât de priceput ar fi el, nu o să poată să ne închidă acele răni. Totul ține de noi, de ce facem noi, de cine suntem noi, de cum ne comportăm noi, dar mai ales… de cine ne iubește pe noi! Pe noi ăștia ce ne gândim și ne răzgândim când vine vorba să iubim. Pe ăștia ce nu-și permit să mai „sângereze” în fața oricui. Pentru noi, „Adio, dar rămân cu tine!” nu există. Noi, mai ales când suntem goi, încă știm să zâmbim. Dacă mai crezi că textul ăsta are vreo legătură cu sexul sau cu deprimarea să nu-l mai citești! Singura lui legătură e cu acea conexiune pe care o căutăm ani la rând și când o găsim… fugim! Cu zâmbete de fericire pe chip fugim cât putem de tare de locul ăla, de omul ăla, de noi și de tot ce ne leagă de trecutul ăla. Că o privire leagă mai multe ca o mână sau un cuvânt spus. Că acea culoare a sufletului se vede mai ales atunci când nimeni nu te privește atent. Că noi, bezmetici cum suntem, vrem multe și credem în multe, dar când le avem uităm cine suntem!

 

 

Standard
Uncategorized

JEMF – Jimbolia Electronic Music Festival

De prin anul 2000 mi-am dezvoltat o pasiune pentru muzica electronică, fiind un participant activ pe la diferite festivaluri pe afară pentru că la noi nu găseai evenimente de calitate sau numele mari din domeniu nu prea aveau deschidere spre România. După anul 2005 lucrurile au început să intre pe o cale de normalitate și în România, dar totuși lipseau festivalurile de profil. Se țineau evenimente de genul celor de 48 de ore. La un astfel de eveniment l-am întâlnit pe Cosmin. Un om extraordinar ce prin multă muncă a reușit să aducă nume importante în România. Acum ceva timp ne-am reîntâlnit  în clubul Epic din Timișoara și îmi povestea  despre line-up-ul de la JEMF – Jimbolia Electronic Music Festival. Ei bine, trebuie să recunosc că JEMF este un eveniment important pe harta festivalurilor din România, iar line-up-ul chiar este unul de zile mari.

 JEMF_line_up

Festivalul isi va deschide portile vineri seara, în 20 Mai 2016, începand cu ora 22:00 si isi va continua activitatea timp de 48 de ore, pana duminica seara la acceasi ora. Headlinerii ce vor deschide festivalului sunt: Monika Kruse, Deborah de Luca, James Zabiela, Matthias Tanzmann, CTC, Macanache si Gojira & Planet H. Dimineata, la Lake House drum and bass-ul va rasuna puternic, iar la Secret Garden cei mai cunoscuti DJ unguri “ne vor juca in picioare” cu techno-ul lor pana aproape de apusul soarelui.

Sambata seara, JEMF a pregatit o seara speciala, cu 3 scene indoor si doua mari scene outdoor. O sa fie greu sa alegi scena care-ti place mai mult, pentru ca Dennis Ferrer, NTFO, Subcarpati, Stimming, Karmon, IO (Mulen) si sarbii – Marko Nastik, Dejan Milcevic, Lea Dobricic vor performa in aceeasi noapte. Secret Garden stage nu-si va opri muzica pana duminica, 22 Mai 2016, spre pranz, cand artistii vor fi inlocuiti de cei din agentia de booking – Alongside Artists. Tot duminica, Golan si Jay Lumen vor inchide festivalul.

Pretul biletelor pentru fiecare zi in parte se regasesc in partea dreapta a afisului si variaza de la o zi la alta. Biletele se pot achizitiona in avans sau de la intrarea in festival. Pentru ce ce vor sa ramana peste noapte in Jimbolia, organizatorii recomanda sa- si achizitioneze bilete de camping, deoarece Jimbolia dispune de foarte putine locuri de cazare.

Bilete pe zile si camping gasesti pe http://www.jemf.tickets.ro

Mai multe informatii legate de zona de parking, cu ce se poate intra in cadrul festivalului si cu ce nu, line-up-ul pe ore, etc gasiti pe site-ul oficial JEMF: http://www.JEMF.ro

Ei bine, pe mine cu siguranță o să mă găsești sâmbătă seara acolo pentru Dennis Ferrer. Sunt fan declarat!

Standard
Uncategorized

…cu parfum de fericire!

Anul trecut am citit un mesaj ce venea de la MW si spunea asa: „Mereu sa lasi oamenii mai bine de cat i-ai cunoscut. Imbratiseaza pe omul ranit. Sa-l saruti pe cel distrus. Sa te imprietenesti cu cel pierdut. Sa-l iubesti pe cel singur.”. In timp, am scris sute de pagini despre nefericire, dar si despre o fericire trista. Aia pe care o traiesti de unul singur si pe care nu poti sa o impartasesti in doi. Am facut lucru acesta ca o binecuvantare cu riscul de a-mi expune parti din mine oamenilor.  O binecuvantare a sufletului, dar si a trupului. In general, avem tendita sa ne axam mai mult pe ceea ce ne dorim in viata noastra, fara sa mai realizam ce avem de fapt acum si sa multumim pentru toate aceste lucruri. De ce sa multumim? Pentru ca lucrurile alea pe care le avem acum in viata noastra sunt de fapt lucrurile pe care ni le-am dorit mai de mult.

In momentul in care incepi sa te intrebi daca meriti mai mult, chiar meriti! Distanta ne invata cum sa apreciem zilele alea cand suntem impreuna cu omul ala drag, dar tot distanta ne invata arta rabdarii! E un fel de „reminder” ce ne spune ca fiecare moment impreuna e special. E un fel de arta a tachinarilor, a „cusutului” increderii in tine, a deschiderii spre noi orizonturi, dar mai ales spre noi oameni. Intr-un anumit punct trebuie sa te decizi ce faci: te opresti sau mergi mai departe? Fiecare e prins intr-o anumita poveste, insa atunci cand nu esti multumit cu tine si cu alegerile tale, cel mai bun lucru pe care il poti face e sa te opresti si sa incepi sa-ti construiesti o alta poveste, un alt castel de vise, si de ce nu chiar propria viata. Nimeni nu isi doreste o viata simpla. Daca s-ar intampla lucrul acesta, atunci am ramane prinsi intr-o lume plictisitoare, intr-o lume care se traieste dupa un anumit cod, dupa o anumita rezonanta a unor reguli impuse de o societate ce nu isi doreste ca tu sa evoluezi. Nu e greu sa construiesti un imperiu fals, insa atunci cand te lovesti de realitate nici un vis din acel castel nu o sa reziste. Toate au sa se spulbere sub privirea unui om sau sub puterea unui cuvant rostit de un apropiat mai in gluma sau mai in serios. 

///

Vreau sa-ti fiu omul acela. Omul care iti lasa o urma, nu o cicatrice in suflet. Ca doar tu imi esti soare! Cand te-am intalnit, pentru prima data, nu eram prea bine. Si adevarul e ca a fost greu sa o recunosc. Eram mai mereu incruntat si suparat ca viata asta poate sa-mi dea atatea, dar eu am primit atat de putin de la ea. Insa acuma, cand ma uit la tine, vad cea mai buna parte din mine. Iar sufletul meu rade. Tu si felul tau mi-au pictat cerul. Tu cu al tau zambet mi-ai desenat pe viata si se simte atat de bine. Anii au sa treaca, dar tu ai sa-mi ramai mereu acel colt de suflet unde ma intorc cu zambetul pe buze. Ca doar tu m-ai cuprins in bratele tale cand am fost ranit, mi-ai sarutat buzele cand am fost distrus, te-ai imprietenit cu mine cand eram pierdut si ai inceput sa ma iubesti cand am fost singur. TU, cu mirosul tau de orhidee intins pe piele de pe mainile mele. Cu parfum de fericire!

///

Standard
Uncategorized

lumi paralele

Un bondar are 1.8 cm patrati. Conform legilor aerodinamici el nu poate sa zboare. Dar bondarul nu stie lucru acesta, asa ca zboara linistit. Asa e si in viata. Ce nu sti nu te doboara. Asa e si in dragoste. Sunt lucruri ce te fac sa te opresti si sentimente ce te fac sa zbori la figurat. Sunt oameni ce te fac sa mergi mai departe doar prin simpla lor prezenta si oameni ce te „tin” pe loc atunci cand sunt langa tine. Important e sa intelegi ca pana la urma, tot ce conteaza e sa-ti gasesti calmul in furtuna. Sa te ridici dupa ce ai fost doborat, sa intelegi dupa ce te-ai prabusit si sa inveti ceva dupa ce ai pierdut. Pana la urma, tot ce conteaza la final, raman doar acele cuvinte: tu ma faci fericita! Si al dracului de mult si de tare rasuna in minte aceste cuvinte cand tu nu-ti mai gasesti calmul in furtuna ei! Nu poti controla totul. In general, nu poti controla aproape nimic cand vine vorba de sentimente. Ai vrea, dar nu poti. Din acest motiv unii mor de dorul pasiunii, iar pe altii pasiunea pur si simplu ii face sa straluceasca de la distanta. Din acest motiv unii zambesc pe strada ca niste tampiti, iar altii nu schiteaza nimic. Si dupa ce ai iesit din „scena”, poate intelegi ce rol ai jucat! Dupa ce te-ai pierdut pe tine si ai lasat bucati de suflet in acel pat, poate atunci intelegi de ce ti-a pasat! Poate asta! E doar un alt cuvant ce aduce sperante, dar care ucide vise!

12650949_1014928045210707_5209851493689477661_n

///

– Doamne! Te urasc! Esti incredibil! Stiai lucru asta? Dan? Stiai?

– Ce vrei sa-ti spun? Ca a fost o greseala sa accept sa te revad dupa atata timp? Ca eu nu gresesc? Ca ai venit de la sute de kilometri doar sa stai o noapte cu mine?

– Tu nu erai asa! Tu nu esti omul ala pe care eu l-am cunoscut acum cativa ani! Tu erai bun, erai cald, erai mereu cu zambetul pe buze si stiai sa ma faci sa rad de fiecare data cand vroiam sa plang! Ce dracului ti s-a intamplat? Cine te-a schimbat asa?

– Tu! EA! Ele… viata asta! Nu ai putea sa intelegi chiar daca as vrea sa-ti explic!

– Incearca! Sunt aici! Acum! Sunt aici!

–  Esti pe dracu! Hai sa-ti chem un taxi si sa mergi la hotel! Ti-am rezervat o camera la un hotel din apropiere. Nu vreau sa ramai aici. Nu vreau sa dorm cu tine. Nu vreau sa simt maine mirosul tau pe perna mea, nu vreau sa-mi amintesc maine de atingerea ta, nu vreau nimic de la tine! Intelege lucru asta!

– Nu plec! Nu plec pana nu imi spui adevarul!

– Nu am ce sa-ti spun. Ce adevar? Ce speri sa auzi de la mine dupa atata timp? Ca te mai iubesc? Ca mai vreau ceva de la tine? Ca ma mai gandesc la tine din cand in cand? Ei bine nu! Nu te mai iubesc! Nu te mai vreau! Nu vreau nimic de la tine si nu ma mai gandesc la tine! Au trecut ani buni de cand nu mai fac lucru asta! Viata mea e un dezastru? Da! Dar a ta e un dezastru si mai mare! Acuma ai tot ceea ce ai visat sa ai in viata asta! Ai milioane de euro, o cariera de succes, un copil extraordinar si un sot! Asa cum e el! Dar e acolo! In fiecare zi. In fiecare noapte. Asa ca pleaca! Nu uita cine esti si ce ai facut in viata asta!

– Dan! Nu sunt fericita! Am crezut ca am sa fiu si ca o sa pot sterge totul ce a fost candva intre noi, dar nu pot! Iti mai amintesti acea noapte cand am plecat din clubul ala? Cum il chema? Era undeva prin centrul vechi.

– Zambara!

– Da! Zambara! Cuvintele pe care ti le-ai spus in acea noapte nu am sa le uit niciodata! „Esti toata un praf de stele si te-ai asezat in mainile mele. Esti roua aia de dimineata ce imi explodeaza pe fata! Esti primul meu gand cand ma trezesc si ultimul cand adorm. Vreau sa ma pastrezi toata viata acolo, adanc, in inima ta! Oriunde as fi, orice as face, oriunde as merge pe acest pamant, am sa te port in mine!” si apoi mi-ai pus mana pe piept in partea stanga.  Credeai ca imi acoperi inima. De fapt tu mi-ai atins-o asa cum nimeni de pe acest pamant nu poate sa o mai faca!

– Sunt amintiri frumoase. O sa-ti amintesti mereu de ele. Stiu lucru asta, dar acum tot ce conteaza e ca acasa te asteapta un print. El trebuie sa fie viata ta. El are nevoie de tine mai mult de cat am eu nevoie de oricine pe acest pamant.

– Sunt sigura ca dupa ce o sa-l cunosti ai sa-l iubesti si el la randul lui o sa te iubeasca! Stiu ca o sa fii un tata exemplar! Esti perfectionist. Visator uneori, dar cu o inima mare. Apropo, te-am vazut in vara. La mare. Erai la Loft. Elegant, diplomat, dar aveai cei mai tristi ochi pe care i-am vazut vreodata la tine. Mi-am rugat prietena sa vina la tine si sa vorbeasca cu tine. Ai povestit cu ea cateva minute si ai plecat. Si in zi de azi vorbeste despre tine. Te da drept exemplu.

– Sper ca exemplu pozitiv! Si sper ca nu i-ai spun ceva de mine. In fine! Nu stiu cum am ajuns aici. De ce ti-am raspuns pe whapp si de ce te-am lasat sa speri ca o sa fie bine. De ce te-am primit in aceasta casa…

– E de bine! I-am spus tot despre tine. Si stie tot despre mine. De la ea am numarul tau de telefon. I-am spus despre cat m-ai iubit, despre noi, despre imperiul tau de vise, despre blonda ai care te-a facut sa suferi. Ea a fost aia care te-a schimbat, nu-i asa?

– Habar nu ai ce vorbesti! Ce vrei de fapt?

– Vreau sa ma lasi sa dorm aici! In bratele tale! In noaptea asta! Atat! Maine plec! Promit!

– Vrei sa castigi? Bine! Te las sa castigi cu o conditie! Conditia e sa recunosti un lucru. A… si povestea asta o sa ajunga pe blog.

– Stiu! Si nu-mi pasa! De tine imi pasa! Si recunosc orice! Imi pasa de ce simti si cum te simti. Si da, o sa vad ce ai scris dupa ce plec si am sa stiu atunci cat de mult iti pasa sau nu.

///

Rareori intalnesti ca o femeie sa-ti vorbeasca sincer despre cat a suferit pentru o dragoste. Pentru ca o femeie sufera din dragoste cam la fel de mult cat sufera din ranile alea de la picior provocate de un pantof. Sufera cateva zile si apoi e cu alt barbat. Chiar daca zice ca l-a uitat, ca e un capitol inchis, nu e chiar asa. Mereu raman cicatrici si mereu isi aduce aminte ce a facut-o cu adevarat fericita. Insa cand vine vorba de un barbat, lucrurile stau cam asa. Cand vorbeste, cand isi plange suferinta, femeia aia chiar a insemnat ceva pentru acel barbat.  Si da! Barbatii plang rar. Mai ales in fata femeilor. O femeie se smiorcaie rapid, se deschide in fata unui strain, se lasa prada unor emotii greu de imaginat, dar are o mare calitate. Poate sa iubeasca orice jigodie de barbat. Lucrurile nu stau asa si in lumea barbatilor. Traim in lumi paralele. Asta e o certitudine. Poti sa ma injuri, poti sa ma faci porc, idiot, misogin, insa nu poti sa-mi spui ca nu am dreptate! Si ne intoarcem mereu la omul ala care ne-a facut sa ne simtim noi, mai ales atunci cand radeam cu „gura pana la urechi”!

Standard
Uncategorized

Praf si urme

Ador oamenii care ma adora cand nu am nimic de oferit in afara de simpla mea prezenta. Ii consider cei mai frumosi, pentru ca ei nu cauta sa obtina de la mine lucruri. Ei cauta momente, clipe, sentimente, trairi, fericire. Ei traiesc alaturi de tine si se bucura de momentul ala cand sunt acolo pentru ca esti tu si pentru ca sunt… ei!  Malanda spunea ca inima calatoreste unde vrea ea. Uneori cu oameni, iar alteori singura. Uneori pentru a aduna amintiri, iar alteori fara nici un motiv. Cert e ca fiecare dintre noi isi merita dragostea si fiecare dintre noi merita acel om care il face sa uite ca vreodata inima i-a fost rupta. Cert e ca toate aceste certitudini pe care incercam sa le gasim, de fapt ne fac sa ne pierdem intr-o multime de detalii ce ne obosesc sufletul. Dupa cateva ore petrecute azi in compania unui om superb, mi-am raspuns la cateva intrebari despre liniste, despre pacea facuta cu trecutul, despre de ce uneori gresesc.

2012_08_longing-509444-475-606

Credinta te face mai puternic? Da! Dar credinta nu are nici o legatura cu religia. Un profet le spunea celor pe care ii invata ca, indiferent de ce cum se numeste Dumnezeul tau, la final conteaza doar sa faci bine. Asa e in viata, asa-i si in dragoste. Nu-ti construiesti fericirea pe nefericirea altui om. Oricum ai lua lucru asta, daca o faci, pana la urma lucrurile se razbuna. Crezi cu adevarat in miracole? Daca crezi cu adevarat, ele s-ar putea sa devina realitate! Maica Tereza spunea ca daca intr-adevar ne dorim sa iubim, trebuie sa invatam sa iertam. Asa simti acea liniste in tine. Cand ierti. Cand te ierti pe tine, pe cei din jur, asa faci pace cu trecutul si poti sa construiesti un viitor. Zilnic vad oameni ce se tin de mana, dar sunt nefericiti. S-au inecat in propria lor fericire. Acum au mai ramas doar doua lucruri intre ei: dependenta si sentimentul de apartenenta. Din acest motiv, unui cuplu care au un copil le este mai usor sa divorteze decat unui cuplu care nu s-au casatorit. Pentru ca mama si tatal simt ca apartin copilului. Nu mai au nevoie ai sa-si apartina intre ei. In schimb, cuplul necasatorit, in momentul cand se despart resimt nevoia acelui sentiment. Pentru o femeie e putin mai usor. Vine urmatorul. In schimb, un barbat are nevoie de timp. Sa uite ce il doare, sa poata sa zambeasca, sa ierte si sa se ierte. Ce ii leaga pe cei mai curajosi? Greselile invatate! Asa ajungi la succes. Incerci! Incercarea este singura dovada ca iti doresti. Daca nu incerci, ai pierdut din start.

„Cum intelegi ca o iubesti?”

Când o vrei cu toate gingaşiile, cu toate zambetele, cu acele greşeli ce pe moment îţi par de neiertat, dar a doua zi uiţi şi o iei de la capăt, cu toate că te-ai culcat supărat pe o tâmpenie de discuţie. Când o vrei cu glumele ei bune sau mai puţin bune, dar la care râzi ca un idiot, cu sarcasmul caracteristic doar ei, dar mai ales când vrei să fie acolo şi să o săruţi uşor pe buze, să o priveşti în ochi şi să-ţi plimbi mâna prin părul ei, nu să-i duci dorul pe străzi străine şi foarte reci, cand te ingrijorezi daca a mancat sau nu pentru ca are foarte mult de lucru, daca e suficient de imbracata sau nu pentru ca afara e rece, cand ea e primul tau gand cand vrei sa impartasesti o bucurie cu cineva, atunci intelegi că o iubeşti.

 

Standard
Uncategorized

Puternic e acel care stie sa ierte

O vorba romaneasca zice cam asa:”Un barbat puternic, frumos si inteligent e un mit!”. Nu vreau sa intru in lumea presupunerilor cand vine vorba despre un astfel de subiect, insa pot sa spun din experienta urmatoarele lucruri despre femei. Toate femeile sunt puternice, toate femeile sunt frumoase, toate femeile sunt inteligente, toate… pana ajungi sa le atingi sufletul, nu trupul! Toate sunt… pana ajung sa se indragosteasca! Da! Sa se indragosteasca, nu sa iubeasca! Aici e o linie. Intre indragosteala si iubire! Poti sa te simti indragostit de cineva pentru o perioada. Unii chiar confunda atractia fizica cu acel sentiment. Insa cand iubesti, o faci cu toata inima si o faci pentru totdeauna. Indiferent de ce face cel pe care il iubesti, unde e el sau cu cine. Cand ajungi sa il iubesti, nu te mai intereseaza de unde vine, ce face, ce lucreaza, cati bani castiga sau ce culoare a ochilor are. Te intereseaza doar ce „trezeste” in tine. Si da, nu am vazut lucru mai frumos pe pamant ca o femeie care iubeste din toata inima un barbat! Si totusi, frumusetea nu tine de foame, iar puternic e acel care stie sa ierte!

b76169ac5b5af12f49c7826f9f9a84c9

Niciodată nu am făcut un lucru pentru că a trebuit. Tot ce am făcut a fost pentru că am vrut să fac, pentru că am simţit că trebuie să fac, dar mai ales pentru că am crezut în acele lucruri. Aşa am ajuns să văd lucruri extraordinare, să mă plimb prin locuri superbe şi să iubesc oameni binecuvântaţi! E adevărat că printre toate lucrurile bune, s-au mai strecurat şi greşeli, însă doar aşa am ajuns cine sunt şi doar aşa, acum, pot să mă bucur mai mult şi mai tare de fiecare experienta şi de fiecare om din viaţa mea! Adevarul e ca viata devine mult mai usora dupa ce inveti sa accepti acele scuze pe care nu le-ai primit niciodată! Aproximativ pe vremea asta, acum un an, eram doar unul dintre acei pierduti. Pierdut printre niste aşternuturi singur, unul dintre aia care încerca sa inteleaga cum de au putut sa piardă cel mai de pret lucru din viata lor: ceea ce au iubit! De fapt, viata asta e tare ciudata! Nu are algoritmi de calcul, nu are tipare identice pentru vieti separate si nu are nici macar momente aleatorii ce se intampla dintr-un motiv anume. Ea are doar momente pe care tu decizi daca le traiesti sau nu. Are doar decizii pe care tu trebuie sa le iei fie ca vrei sau nu. Pierdut intr-o lume a „noastra” in care mai eram doar eu, pierdut intr-o frumusete a unor ochi ce m-au bântuit mult timp după, am realizat cine sunt, ce vreau, ce pot si ce o sa fac. Indiferent de cat de mic o sa ma simt sau cat de singur. La final de zi conteaza acel om cu care vrei sa impartasesti lucrurile bune din viata ta, acel om care isi face timp pentru tine, care te cauta neîncetat si care te face sa râzi atunci cand nu mai ai putere sa zambesti macar! Si vorbele unei femei care m-a iubit suna cam asa: „Mai străin decât omul pe care l-ai iubit, nu-ţi va fi nimeni, niciodată…!”.

Standard