vorbind despre dragoste

uneori…!

„Nu am nici un drept sa-ti cer sa te opresti, sa stai langa mine, sa ma privesti si sa ma dezmierzi in fiecare dimineata cu privirea si sarutul tau. Nu am voie sa fiu egoist, insa a inceput sa-mi placa acest sentiment pe care il resimt de ceva timp. E ca si cum m-am nascut ieri si azi am descoperit prima jucarie. E ca si cum toata viata am trait-o intr-un intuneric si intr-o bezna care mi-a afectat inima, mintea, trupul si acum am descoperit acearaza de soare care mi-a brazdat inima. Nu am nici un drept, dar totusi iti cer sa mai stai o clipa, un minut, o ora, o zi, o luna sau cat vrei tu sa stai, pentru ca in mine o sa stai cat eu am sa traiesc. Esti cea mai buna parte din mine si asa ai sa ramai, chiar daca ai sa-mi spui ca o sa ma ranesti, chiar daca imi spui ca nu ai sa te mai intorci la mine niciodata.”

E greu de explicat acel sarut de noapte buna sau de buna dimineata, la fel cum e greu de explicat de ce uneori avem senzatia ca orice atingem se transforma in praf. Uneori, dragostea pe care o dam este invers proportionala cu dragostea pe care o primim. Nimeni nu a spus ca e corect, dar fara sa gustam si din acel pahar numit suferinta nu o sa stim niciodata sa facem diferenta intre acei oameni care ne iubesc asa cum suntem si acei oameni care isi doresc sa fim langa ei doar cand ei au nevoie. Si totusi, e bine sa te rogi. Numai asa iti demonstrezi tie ca mai ai un pic de credinta in sufletul incarcat…!

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s