vorbind despre dragoste

Cei doi oameni

Daca ar exista o cale mai usoara, cu siguranta ca as alege acea cale, insa stiu ca nu exista. Orice lupta isi are rostul ei, insa nu toate luptele sunt facute pentru a fi castigate. Unele lupte, ei bine e mai important sa le pierzi, pentru ca numai asa poti invata ceva cu adevarat din ele. Si sunt lucruri care se tot repeta. Uneori avem tendinta de a generaliza si de-a spune ca de fapt ele se repeta la nesfarsit, dar nu e asa. Ele se repeta atata timp cat inca nu am invatat ceea ce trebuia sa invatam din ele. Asa e si in dragoste. Incercam, luptam, speram, ne dorim si totusi, intr-un anumit punct ne oprim sa privim in spatele nostru si ne dam seama ca a trecut atata timp si parca nimic nu s-a schimbat in viata noastra. Noi tot asa colorati am ramas. Tot acea scanteie magica din ochii oamenilor de langa noi o cautam. Tot zambitori am ramas si atunci cand inima ne plange, dar si cand ea rade.

Regretele nu isi au rostul, chiar si atunci cand ma indrept cu pasi repezi spre un loc total necunonscut. Nu isi au rostul pentru ca la momentul la care le-am trait, a fost exact ce mi-ai dorit! Singuratatea doare atunci cand esti de unul singur, insa mult mai tare si mai rau doare atunci cand o resimti in doi, atunci cand esti angrenat intr-o relatie ce iti usca fiecare gram de iubire, fiecare strop de dragoste din inima ta…

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Cei doi oameni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s