vorbind despre dragoste

Cafeaua de dimineata…

Si chiar daca uneori refuzam sa ne dam jos acea masca, pana la urma toate lucrurile vin doar la timpul lor. Nu e usor sa pasesti pe strada cu inima pustie si nimeni sa nu stie insa dupa un timp, fie ca vrei sau nu, o sa apara in viata ta un om care o sa te schimbe. Daca atunci cand il intalnesti pe acel om, te gandesti la el un minut si il uiti zile la rand, dupa un timp te gandesti zile la rand la el si il uiti un minut. Daca la inceput pastrezi o limita, te feresti sa pasesti peste acea linie imaginara, dupa un timp o faci fara sa-ti dai seama. Si faci toate aceste lucruri pentru ca credinta face totul posibil, insa dragostea face ca lucrurile sa para mult mai usoare.

” – Ai vazut soarele azi? a intrebat ea mai mult gangurind cateva cuvinte. Statea langa fereastra si privea in departare. Eu stateam intins pe pat si priveam cum razele calde de dimineata ii scalda chipul minunat si trupul mai mult gol.

– De ce te-ai intors la mine? Crezi ca ne facem bine?

– Nu m-am intors. De fapt, nici nu am plecat. Am fost tot aici, doar ca nu reuseam sa inteleg de ce tocmai tu, de ce tocmai eu sa fiu acel om care trebuie sa taca si sa se ascunda. Da, poate ca asa ne e scris…

– Poate ca nu!Intelege ca nu! E mai bine sa nu ne fie ceva scris. Nu mai vreau sa continuam in acest ritm. Ti-am vazut privirea aseara la bar. Nu te poti abtine! Ionut nu si-a dat seama, insa Flori a incercat sa ma intrebe ce e intre noi si am evitat raspunsul. E femeie. Cred ca stie ceva sau banuie si nu vreau sa-l fac pe Ionut sa sufere. A vazut si cand iti scriam mesajul acela acum doua zile. A intrebat cine esti, dar l-am repezit cu vorba si a uitat. Nu e corect fata de el! Stii…el vrea o familie, o casa, o masina, excursii, sa mergem si sa ne plibam de colo colo, sa vedem lumea. Tu? Tu imi vrei doar trupul. De fiecare data cand imi deschid sufletul larg in fata ta, tu taci. De ce? Ai putea sa ma ajuti! Ai putea sa-mi arati unde gresesc. Ce fac rau? Ce nu fac bine? Unde e problema?…off! Atatea intrebari fara raspuns!

– Gresesti! Toate aceste intrebari au un raspuns, insa ma intreb daca chiar esti pregatita sa auzi acele raspunsuri.

– Cum adica? Crezi ca nu pot sa accept adevarul?

– Nu! Cred ca poti sa accepti adevarul, insa nu cu seninatate.

– Nu esti corect!

– Niciodata nu am spus ca sunt…! pe noptiera din dreapta patului se auzea telefonul meu cum suna. Nu am schitat nici un gest. 

– Iti place viata asta, nu? Nu iti raspund eu, iti raspunde alta. Banuiesc ca aia care te suna la ora asta nu ti-a raspuns azi noapte. Ea nu iti pune intrebari?

– Stau si ma gandesc cat de mult te-am putut eu iubi pe tine si acum…te privesc si te-as putea privii in nestire, dar parca ceva s-a schimbat. Nu stiu daca eu sau doar contextul. Cred ca e timpul sa plec. E timpul sa ma retrag pe drumul meu. M-ai obosit deja.

– Pleaca daca asta vrei! …dar te rog sa nu te mai intorci!

– Da…e devreme si totusi prea tarziu pentru noi!Esti sigura ca vrei sa plec?

– DA! Pleaca!

In drum spre casa am primit un mesaj: „Vroiam sa mai stai! Vroiam sa ramai langa mine!”. „

Am fost si eu indragostit. Acum era randul ei. Ei stiu ca nu e usor, dar nimeni nu le-a spus cat e de greu. S-au iubit si atat. Nimic mai mult.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s