vorbind despre dragoste

Nebuna din mansarda

„I-am atins incet mana. I-am cuprins palma ei in palma mea. Asteptam sa-mi spuna ceva. Tacea si asteptarea asta parca imi omora orice idee, orice gand si orice fapta pe care imi doream s-o fac. Asteptam sa imi vorbeasca sau macar sa-mi sopteasca ceva. Asteptam sa-mi spuna sa o las in pace sau sa ma injure. Nimic. Statea intinsa langa mine si doar ma privea fara sa clipeasca.  Credeam ca a asteptat de mult momentul acesta, dar m-am inselat. Eram atat de prins de frumusetea chipului ei, de armonia acelui trup arcuit, incat uitam de comoara ce zacea in inima ei. Sti, uneori picta. O gaseam dimineata in camera mica goala si plina de vopsea. Parul ii mirosea a ulei si colorile de pe pielea ei parca straluceau mult mai puternic in razele soarelui ce strabateau agale camera. Mereu avea ochii plansi si imi spunea ca intr-o zi o sa plec. Imi spunea ca e mai bine sa o las ca ea e nebuna. Uita insa ca EA era nebuna mea! Din prima clipa cand i-am zarit privirea am stiut ca viata mea nu o sa mai fie la fel. Stiam ca fara ea, pur si simplu nu mai avea rost sa merg mai departe.  Nu stiu cum sunt alti oameni, insa eu…cand iubesc o fac ca si cum e pentru prima si ultima oara in aceasta viata. De fiecare data cand o intalneam, cand ajungeam in bratele ei, lumea mea disparea! Uitam de orice si oricine. Ma pierdeam cu orele in saruturile ei si mereu imi doream mai mult…! Eram doar doi nebuni intr-o lume ce se schimba cu o viteza atat de ametitoare incat uneori ne pierdem sufletele.  Apoi am plecat din viata ei siea din viata mea. A plecat din tara. Eu, am ramas cu singuratatea mea.

Dupa un timp a venit acea seara in care stateam intinsi pe podea, ne priveam si mainile ne stateau inclestate de parca erau sudate ca doua bucati de metal. Am incercat sa o sarut. Nu s-a ferit, insa nici nu a facut un alt gest. Atunci m-am oprit. Nu m-am oprit pentru ca nu mi-am dorit sa o am in viata mea. M-am oprit doar pentru ca atunci am inteles cu adevarat ca tot ce am crezut eu ca am construit in atatia ani, de fapt a disparut. M-am oprit pentru ca barbatia mea stiam ca nu o sa se masoare niciodata prin lacrimile de suferinta a unei femei care a insemnat atat de mult pentru mine, chiar din contra…stiam ca o sa se masoare mereu prin lacrimile  ei de bucurie.

Inainte sa ies pe acea usa mi-a spus:

– Pune mana aici! Simti?
– Da! Simt!
– Acum pune si urechea aici! Auzi?
– Da! Aud!
– Atata timp cat ai sa mai simti in inima ta si ai sa mai auzi in mintea ta aceste batai firave, sa sti ca eu te iubesc si ca ai un loc numai al tau in inima mea!”

Azi am trecut iar pe acea strada. Mereu imi amintesc de ea si de dragostea noastra cand trec pe acea strada, dar parca florile din fata casei, insa nu mai reusesc sa ii simt si sa ii aud bataile inimii.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s