vorbind despre dragoste

Ai sa uiti!

– Cine o sa-si mai aminteasca? Am sa uit si eu si au sa uite cu totii, nu-i asa? a intrebat ea cu glasul ei domol.

– Da. i-am raspuns eu in graba.

– Si atunci care mai e rostul acestor lupte? De ce ne chinuim atat de mult? De ce lucrurile nu sunt mai simple decat sunt? De ce trebuie sa pierdem exact partea aia frumoasa din fata ochilor? Oare nu putem sa ne bucuram de acele lucruri simple fara sa nu ne amintim de acel calvar prin care am trecut?

– Lucruri simple? Despre ce tot vorbesti acolo?

– Despre dragoste prostule! Despre iubirea ce inca sta intre doi oameni. 

– Despre iubire zici…bine. Ce sa spun? Daca tu ii spui iubire, pai atunci e iubire…!

– E iubire, pentru ca altfel nu acceptam ceea ce am acceptat atata timp. Altfel nu  asteptam atata timp. Stiu ca nu e iubirea aia din filme, insa e iubirea noastra, a oamenilor reali, insa cred ca tu stii mai bine. Fiecare rand isi are rostul lui, fiecare propozitie, fiecare aliniat nou. Toate isi au rostul lor. Dar e mult mai mult, nu-i asa? E de fapt mai mult decat o carte. E viata ta.

– Ai sa uiti! Si daca nu vrei sa uiti, tot ai s-o faci. E la fel ca un dans. Daca nu il dansezi in fiecare zi, ajungi sa uiti cum se danseaza. Asa e in dragoste.

Dupa cateva minute bune s-a ridicat din pat si si-a indreptat pasii spre usa dormitorului. Eu, mut de uimirea formelor ei, doar o priveam. In mintea mea razboiul abea incepea. Stiam ca trebuie sa o uit. Chiar mai mult: stiam ca mi-am incalcat doua dintre principiile mele de viata. Am ajuns sa fac dragoste, nu sex. Si am ajuns sa fac dragoste cu o femeie ce era prinsa intr-o relatie. Am pacatuit fara sa ma gandesc de ce sau cum. Ajunsa la usa si-a intors capul spre mine, m-a privit in graba si a disparut. Nu am mai vazut-o cateva zile. Nu i-am scris, nu mi-a scris. Nici nu ne-am vorbit de parca nu ne-am intalnit niciodata. Dupa cateva nopti, in jurul orei patru dimineata, m-am trezit de bataile puternice cese auzeau la usa de la intrarea in apartamentul unde locuiam. Nu stiam ce se intampla. M-am ridicat in graba din patul alb si am fugit la usa. Am gasit-o in pragul usii cu ochii plansi.

– Stii, am uitat sa iubesc! Am uitat cum e sa iubesti! Acum, tot ce vreau sa-ti spun e…multumesc!”

Dragostea, la fel ca iubirea, e un dans. Diferenta intre dragoste si iubire e faptul ca pentru iubire esti suficient doar tu. Poti sa dansezi si singur in iubire. In schimb, dragostea e un dans ce se danseaza in doi. Si daca nu dansezi acest dans in fiecare zi, ajungi sa uiti pasii, sa uiti miscarile, sa uiti ritmul.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Ai sa uiti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s