vorbind despre dragoste

Povestea ei…!

In noua cazuri din zece, daca femeile de care m-am despartit s-ar fi intors inapoi dupe ce plecasera, poate le-as fi cazut in genunchi.    Octavian Paler

Ciudat sau nu, uneori ne regasim pe drumuri pe care nici nu am crezut ca o sa ajungem vreodata in viata asta. Si toate acestea se intampla pentru ca principiile noastre nu ne-au lasat sa privim mai departe de acea linie imaginara. Ne nastem, crestem, invatam reguli si reguli, ne dezvoltam intr-o viteza uluitoare si totusi, uneori, dupa ce facem de zece ori aceasi greseala tot nu invatam din ea. Vine un moment in viata cand ne punem intrebari. „De ce?”, „De ce tocmai eu?”, ” De ce nu am invatat nimic din acele experiente?”si raspunsurile se lasa asteptate.  De fiecare data cand ma ridic din acel pat in care stiu ca nu am sa mai ma intorc, privesc spre chipul ei si incerc sa spun lucruri care ar putea sa-i aline durerea ca a ajuns sa fie doar una dintre ele. Nimic mai mult. Rar se intampla sa-mi doresc sa raman acolo. Mai o un minut, mai o ora sau o zi. Si atunci cand se intampla imi dau seama ca ma pierd pe mine si ca nu mai reusesc sa construiesc acel pod mult visat. In schimb ridic ziduri mari si groase. Poate asa sunt eu sau poate ca nu am intalnit inca omul care sa ma faca sa-mi doresc sa construiesc altceva.

Nu stiu cum, cand sau de ce, dar stiu ca poti sa cazi de mii si mii de ori si tot sa nu conteze, pentru ca intr-un final, tot ce conteaza e faptul ca te-ai ridicat. Te-ai ridicat mult mai puternic si mult mai in forta. Se spune ca o inima curata, frumoasa, calda se recunoaste dupa ochi pentru ca ochii sunt poarta spre suflet, insa din pacate tot mai putina lume remarca acest lucru…! Asa erau ochii ei. Calzi, blanzi, ca un strop de roua dimineata ce cade pe o petala de floare pe un camp indepartat. Nu au stiut niciodata ce inseamna libertatea sau cuvantul „alege”. Au stiut doar ca trebuie sa fie acolo. Asa a invatat-o mama ei. Sa lupte pentru ce i se cuvine si sa nu se planga daca nu reuseste. Poate ca acest lucru l-am apreciat cel mai mult la ea. Isi dorea mai mult, mai bun, mai tare! Fiecare experienta o aducea mai aproape de acel foc mult cautat, de acel om mult dorit. Asa ne-am intalnit si noi. Dintr-o greseala. Si au fost zile minunate. Ne-am trait noptile inclestati unul de celalalt ca doua flacari. Uneori imi spunea ca sunt sfoara ei de siguranta. Ca eu o tineam acolo, pe acea linie dreapta, doar ca uneori linia mea nu era chiar dreapta. Ea imi apartinea mie si eu ii apartineam ei, iar ea uneori disparea in zori. Avea momente cand ea  mai  apartinea tuturor. Aici a fost greseala noastra. Vine un moment in viata noastra cand totul merge atat de rau incat abia poti sa mai rezisti. Si totusi, apare si acea zi cand realizezi ca acele momente in care abia poti sa rezisti, definite dupa propriile noastre reguli, dupa propriile noastre conditii si dupa propriile noastre principii, inseamna un lucru mult mai bun si mai fericit decat sa-ti traiesti viata dupa regulile, dupa conditiile si dupa principiile altor oameni…! Sunt oameni care vin si pleaca. Uneori, dupa ceva timp, iti doresti ca unii sa ramana mai mult, insa acest lucru nu se intampla. Nu se intampla nu pentru ca facem noi ceva gresit, doar pentru ca locul lor nu e acolo in viata noastra. Uneori ajungem sa credem ca noi suntem cei care nu au credinta in miracole, pentru ca de fiecare data cand ne uitam in jurul nostru vedem la tot pasul miracole. Oamenii aia nu raman pentru ca nu sunt destinati sa ramana acolo. Si dupa un timp, atunci cand te intalnesti cu ei, realizezi ca parca ii cunosteai. Realizezi ca ei au fost exact ce ti-ai dorit intr-un anumit moment…! Ea a plecat. A plecat pentru ca eu inca mai am un suflet in mine. Inca iubesc asa cum iubeste si ea. Fug si lupt cu aceasi demoni cu care se lupta si ea.Si nu-mi putea cere sa stau si sa astept ziua in care tu poate o sa mai apara! Nu vroia sa-mi ceara sa stau atata timp cat inca nu avea incredere in mine…!

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s