Uncategorized

Jurnalul lui

„Desenam cercuri. Alternam intre cercuri mari si cercuri mici. Le desenam cu degetul umed pe spatele ei. Goala, statea intinsa cu capul asezat pe pieptul meu. Din cand in cand imi umezeam degetul pe buzele ei moi. Nu spunea nimic. Stia ca zorile au sa ma gaseasca departe de ea si de bratele ei. Stia ca zorile o sa-i ofere acea mangaiere de care avea atata nevoie. O priveam foarte atent si mereu ii dezmierdam umerii goi cu saruturi patimase. Nu stiu de ce a ramas mereu cu acea multumire si niciodata nu mi-a cerut sa raman mai mult, poate si din faptul ca a avut sansa ei, dar nu a reusit sa-mi spuna absolut nimic. Probabil daca mi-ar fi cerut ramaneam mai mult acolo.

Din toate acele franturi de nopti uneori imi amintesc doar ca de fiecare data cand ma intalneam cu ea in oras pur si simplu intamplator imi fura cate un sarut atunci cand nu eram atent, atunci cand nici nu ma asteptam.

Fiecare sarut isi are valoarea lui. Oamenii spun ca in general nu conteaza cand vine. Tot ce conteaza e faptul ca vine. Eu spun ca acei oameni gresesc. Acei oameni se amagesc. Orice sarut care nu vine la timpul lui, cu siguranta ca in momentul in care vine o sa fie prea tarziu pentru tine. Da, cu siguranta ca o sa fie prea tarziu pentru tine cel care nu iti permiti sa astepti o viata intreaga dupa acel sarut. Nimeni nu spune ca el nu inseamna ceva, insa daca ai sa-i dai importanta la acel sarut.  August, 27, 2012.”

45472_10151396496538077_1701297922_n

Adevarul este ca nu cunosc pe nimeni care sa nu fie bantuit de ceva sau de cineva. In zadar incercam sa indepartam durerea brusc sau sa o ascundem dupa acele ziduri ridicate cu multa pricepere. Singura solutie pentru a scapa de acele fantome ale trecutului este să o luam de la capat. Sa renuntam sa tinem asa strans de acel trecut si sa privim spre viitor. Sa incercam sa dam acea sansa pe care o merita acelui om extraordinar ce inca sta acolo si ne priveste, ce ne face diminetile mult mai frumoase, ce ne strange asa de puternic in brate la ceas de noapte.

Niciodata nu am sa ii uit pe acei oamenii pe care i-am avut alaturi in aceasta viata. Am trait clipe minunate alaturi de ei, dar si momente ingrozitoare. Am invatat sa rad impreuna cu ei, dar si sa plang alaturi de ei. Am crezut in bunatatea lor si au crezut in credinta mea. Si chiar daca uneori lucrurile nu au iesit asa cum noi ne-am dorit noi, eu inca sunt bucuros ca i-am intalnit. Si mai stii ce? Mai stiu ca locul lor e acolo, in trecutul meu, si asta pentru ca daca contam cu adevarat pentru ei erau si acum, aici, in viata mea!

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s