Uncategorized

Privirea ei

Am invatat sa daruiesc. Nu imi amintesc cand, insa stiu ca trebuie sa daruiesc. Uneori ma regasesc in locuri hilare si inconjurat de femei oarecum  ciudate pentru stilul meu de viata, insa nu tot timpul imi amintesc cum am ajuns acolo. Nu stiu daca fac aceste lucruri doar ca sa ma provoc pe mine sau sa-mi demonstrez ca mai stiu cum e sa-ti stergi acele urme de ruj ce iti raman dupa ce saruti o femeie pe care nu ai vazut-o in viata ta. Poate ca putin din ambele. Uneori imi este dor de o discutie buna, imi este dor de o discutie care sa ma tina prins acolo in privirea ei si care sa ma faca sa ascult mai mult si nu sa vorbesc mai mult. Pentru mine e clar ca lucrurile bune se intampla in viata acelor oameni care stiu sa astepte, dar uneori tocmai aceasta asteptare ma departeaza de acele femei care merita mai mult. Stiu ca nu e suficient sa iti doresti ca sa ai parte de iubire, ca sa ai parte de fericire, ca sa pasesti pe acea culme, insa e esential sa-ti doresti!

Nimeni nu poate sa-ti spuna cand sa pleci sau cand sa ramai. Nimeni nu are dreptul sa decida pentru tine si adevarul e ca nimeni nu ar trebuii sa decida pentru noi, pentru acesti oameni care credem despre noi ca suntem puternici si care chiar daca seara ne punem in acel pat cu lacrimi in suflet, ne trezim de dimineata cu zambetul pe buze. Acele lucruri simple mereu au sa ma faca sa merg mai departe. In seara asta un bun prieten ma intrebat:” ce inseamna succesul? Ce inseamna fericirea?”. Pana la urma cred ca succesul, fericirea si restul inseamna sa gasesti acel lucru, acea persoana pe care o iubesti si sa ramai acolo langa ea! Toate acele lucruri simple au sa ne schimbe perspectivele, dar pentru nimeni nu trebuie sa ne schimbam noi! Mai devreme sau mai tarziu, cu totii asteptam pe acel „cineva” care sa ne motiveze atat de puternic incat sa ne schimbam viata.  Cu siguranta ca daca cineva din viata mea o sa ma  faca sa uit de trecut, atunci cu siguranta merita sa fie acolo in viitorul meu…!

603919_10151514271123077_720141405_n

Intr-un anumit punct trebuie sa te decizi ce faci: te opresti sau mergi mai departe? Fiecare e prins intr-o anumita poveste, insa atunci cand nu esti multumit cu tine si cu alegerile tale cel mai bun lucru pe care il poti face e sa te opresti si sa incepi sa-ti construiesti propria poveste, propriul castel de vise, propria viata. Nimeni nu isi doreste o viata simpla. Daca s-ar intampla lucrul acesta, atunci am ramane prinsi intr-o lume plictisitoare, intr-o lume care traieste dupa un anumit cod, dupa o anumita rezonanta a unor reguli impuse de o societate ce nu isi doreste ca tu sa evoluezi. Nu e greu sa construiesti un imperiu fals, insa atunci cand te lovesti de realitate nici un vis din acel castel nu o sa reziste. Toate au sa se spulbere sub privirea unui om sau sub puterea unui cuvant rostit de un apropiat mai in gluma sau mai in serios. Astea sunt lectii de viata. Acele momente in care realizezi ca nu mai ai nimic. Acele momente in care esti doar tu, un pahar in mana, o sticla langa tine si acea tigara…!

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Privirea ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s