Uncategorized

Am incredere

Am vrut sa fiu acel om! Am vrut! Mi-am dorit enorm de mult. Am stiut din start ca nu o sa-mi fie usor, insa nu mi-am imaginat niciodata ca poate sa fie atat de greu. Am cazut si m-am ridicat. M-am lovit, am urlat de durere, dar am mers mai departe. Uneori nu simti absolut nimic in tine. Ai vrea sa simti ceva, dar nu simti. Pasesti mai departe si speri ca acel chip la care privesti dimineata dupa dimineata cum doarme langa tine sa-ti aduca acel gram de nebunie mult visata. Uneori cautam vinovati pentru deciziile nostre, in special atunci cand ei nu exista. Cautam sa gasim acel altceva intr-o lume ce nu percepe decat ceea ce vrea sa perceapa. Purtam zeci si zeci de masti, purtam zeci si zeci de haine, creem cuvinte noi pentru lucruri vechi, incercam sa repetam experiente placute, vorbim despre fapte ce ne aduc zambetul pe buze, insa in spatele la toate aceste lucruri sta o lume ce zace inchisa in noi. E o lume pe care o simtim adanc in noi, insa despre care niciodata nu vorbim pentru ca ea este definita doar in cuvinte ce nu pot sa fie rostite. Ea se vede in privire. Ea se simte in atingeri si mai devreme sau mai tarziu, ai sa ajungi sa arati acea lume unui om care poate nu o merita pe deplin. Sau poate nu reuseste in acel moment sa o inteleaga cu adevarat.

Probabil ca nimic nu se compara cu acea bucurie pe care o resimti in tine atunci cand stii ca ai pentru ce astepta, cand ai siguranta ca acel om o sa fie acolo si maine, iar alteori… pleci. Alteori pur si simplu preferi sa te distantezi, sa uiti o secunda ca altcineva traieste langa tine, ca respira acelasi aer cu tine, ca se „hraneste” cu cuvintele tale, ca te iubeste mai mult decat ai putut tu visa ca s-ar putea intampla vreodata. Faci aceste lucri pentru ca te simti pierdut intr-un ”joc” pe care nu mai poti sa il controlezi pe moment. Pana la urma, oare toate aceste amintiri frumoase pe care le adunam in fiecare zi unde se duc? Oare nu suntem noi acei oameni care ne definim viata asa cum vrem?

kez-a-kezben

///

– Uneori pierzi ceva drag ca sa castigi ceva mult mai mult si mai bun, nu?

– Nu e chiar asa. Pierde cel care numara. Pierde cel care refuza sa inteleaga ca nimeni nu e de inlocuit pe acest pamant.

– Si tu? Si tu ai fost inlocuit?

– Probabil ca nu, insa nu cred ca mai e mult pana acolo. Nu pot spune cu mana pe inima ca sunt deja inlocuit, insa vechile obiceiuri se uita greu. Mult prea greu. Chiar niciodata daca as sta sa numar…

– Cat poti sa mai pierzi?

– Pot! Pot mult mai mult. Pot pentru ca m-am obisnuit sa privesc luna de pe cer si nu soarele. Pot pentru ca orice femeie pe care am intalnit-o in viata mea nu a fost altceva decat un alt chirurg. Pot pentru orice alt motiv as avea sa ma agat de o speranta prefer sa-l ingrop adanc in mine si sa il las acolo. Sa uit de el. Sa il las sa se incece printre ganduri. Chiar pot…sa privesc doar o piele catifelata, formele curbate, zambetele schitate in graba. Pot mult mai mult de atat…!

– O iubesti?

– Am incredere…!

///

Daca ai sa astepti pana atunci cand crezi tu ca esti pregatit, ei bine ai sa astepti toata viata si tot nu ai sa fi pregatit!

Anunțuri
Standard

3 gânduri despre „Am incredere

  1. Ralu Daniela zice:

    Întotdeauna am admirat profunzimea gândirii masculine… pantofii tăi sunt atât de ușor și de plăcut de încălțat 🙂 Ce este mai frumos este că indiferent de gen, sufletul și inima femeii/bărbatului au aceleași trăiri splendide. Cu adevărat găsești partenerul potrivit atunci când ești pregătit să-ți întinzi aripile iubirii și să-ți iei zborul pe ceru-ți propriu… liber, în acceptare… liber să vii, liber să pleci… a veni și a pleca nu mai fac nicio diferență pentru că am cunoscut o bucurie care e veșnică: să ai experiența contopirii sufletului cu cel de lângă tine. Bucuria aceasta sfințește orice relație.
    Mă bucur că te-am găsit, suflet frumos! 🙂

  2. Nicolaie Sarbu zice:

    Mi-ar place sa stiu si in ce stare esti atunci cand scrii aceste articole…pentru ca eu am sentimente, trairi si idei total diferite in functie de starea emotionala din acel moment….ca sa nu mai spun ca si nivelul de intelegere a lucrurilor imi este puternic influentat….traim si iubim in functie de cum ni-se raspunde….din pacate…dar pretindem ca suntem suverani pe tot ceea ce reprezentam….ne zbatem intre rai si infern dar nu putem accepta ca decat fericorea sau deznadejdea, mult mai mult ar trebyi sa ne dorim linistea….suntem suma faptelor noastre….dar care e starea in care putem costientiza permanent asta? Eu cred ca linistea….nu sunt un exemplu in sensul asta dar asta cred…

    • Nicolae, am momente in care scriu cand sunt trist si dezamagit, dar am si momente in care scriu cand sunt fericit. Inspiratia pentru mine nu are legatura cu starea emotionala de moment. In schimb am observat ca sunt influentat de povestile celor din jurul meu. Si ascult cel putin o poveste pe saptamana, si trag concluzii, si realizez lucruri, iar dupa ceva timp se materializeaza intr-un text. Cred cu adevarat ca fiecare trebuie sa-si defineasca starea aia de fericire. Dupa propriile lui principii. Asta ne diferentiaza. Nu varsta fizica. Mai de graba varsta emotionala.Acum cativa ani scriam impulsiv si fara sa corectez textele. Deschideam editorul si scriam la foc automat. Acum le mai adun, le mai astern si mai arunc un ochi asupra lor. Si daca tot vorbeai de exemple, mai cred ca nimeni pe acest pamant nu e un exemplu bun. De asta si luptam, nu? sa fim mai buni, sa ne depasim pe noi, sa ridicam de jos mai puternici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s