Uncategorized

Paradoxul unei iubiri pierdute?

„Paradoxul lămâi. S-a facut acra pentru a se apăra. Si tocmai pentru acreala ei este culeasă.”

     Stiu ca te aștepți sa citești un text trist, dar uite ca azi nu e asa. Se zice ca lunea nici iarba nu creste. Greșit! Lunea este ziua in care trebuie sa renaști. De fiecare data mult mai tare si mai puternic. Cu zambetul pe buze. Pentru ca ziua de luni e acea zi in care trebuie sa te cucerești pe tine.

image

///

Stai. Nu poti sa ma iubesti doar cand vrei sau cand esti singura. Nu poti sa ma iubesti doar atunci cand nu te enervez. Si o sti si tu. Vreau sa-ți fiu in nervi. Vreau sa-ți fiu un viciu. Vreau sa-ți fiu acel drog, nu doar o tigara pe care o fumezi din cand in cand. Ca un „psihopat”. Si atunci cand te duc la dus sa-mi simți mana pe spate  si sărutul pe gâtul tau chiar daca eu nu sunt acolo. Nu vreau sa fiu mereu responsabil pentru ca tu zâmbești. Vreau sa înveți sa o faci singura. Din tine. Eu pot sa-ți promit ca am sa încerc. Ca am sa fiu acolo si ca am sa te țin de mana. Ca nu am sa te las sa lupți singura. Ca am sa te țin strâns de mana si o sa trecem impreuna prin orice. Stiu ca sunt un dezastru, dar si tu esti. Si nu imi este frica de demonii tai. Ii cunosc deja. Am depășit de mult faza asta. Ca te apropii de mine si apoi fugi iar. Da, nu dorm mult. Dar si cand reușesc sa dorm inca te visez si dorm ca un copil de 6 ani.

Nu caut o alta „ploaie” in viata mea. Caut acea „furtuna” care sa-mi aducă exact acel lucru de care am nevoie cel mai mult. Singurul afrodisiac. Tu! Vocea ta cand imi striga numele. Toti acei atomi ce sa izbesc cu putere prin corpul meu. Toti acei neuroni ca se lupta sa-mi demonstreze ca pot sa duc orice poveste. Acum stiu cum miroase o „furtuna”. Miroase a tine. Exact asa! Iar tu… esti furtuna mea!

Si inainte de a te vedea vreau sa iti spun ca nu-mi mai este teama. Stiu ca sunt șanse mari ca lucrurile sa nu mai meargă între noi. Nu din egoism sau din orgolii rănite. Doar pentru ca nu mai suntem pregătiți de „furtuna”. Stiu ca poti sa te reîndrăgostesti iar de mine. Ai facut lucru asta mult timp. Chiar daca nu vrei sa il recunoști: eu o stiu! Ai facut-o de fiecare data cand imi spuneai „sa ai grija de tine”, „Sa te îmbraci mai gros.”, „Sa ma suni cand ajungi.” sau „Ai mancat azi?”. Habar nu am ce sa-ți spun sau ce sa zic. Nu am experiența la asta. Si chiar daca par ca am mereu cuvintele la mine, uite ca am ajuns aici. Încerc sa par curajos si inteligent in același timp. Stiu ca nu pot sa fie ambele in același timp. Dar incerc!

Nu vreau sa te iubesc ca pe un foc de scăpare sau ca pe un fum dintr-o țigara. Stiu ca uneori ai sa fi acel  „perfect match”, iar alteori doar un alt răsărit de soare. Stiu ca uneori nu sti ce sa faci sau cum sa faci sa fie bine, dar draga mea nimeni nu știe. Pur si simplu ne trăim momentul. Sa ne îmbătam impreuna si sa ne povestim toate tâmpeniile si sa speram ca dimineata nu o sa fim rușinați de ceea ce am facut sau ca o sa simțim ca nu am jucat corect. Dar, tu esti „raul” care imi face bine! Iar eu sunt „acel ceva” ce mereu a fost aici! Doar pentru tine! Acum… vrei sa iei masa cu mine?

///

     Pana cand acea femeie nu-ți ajunge prieten, cel mai bun prieten, omul care iti asculta toate necazurile si-ți știe toate secretele, pana nu ajunge cel mai mare dușman pentru tine si cel mai rău coșmar, dar tu inca sa simți ca o iubești, nu poti spune ca iubesti cu adevarat.

Daca reușești sa treci prin toate aceste etape, atunci acea iubire o sa meargă mai departe indiferent de ce o sa se mai întâmple! Nimic nu poate sa mai doboare acea dragoste! Si da, greșim cand nu ne dam drumul la timp. Dar totuși… cine ne poate spune ca e timpul potrivit?

Anunțuri
Standard

6 gânduri despre „Paradoxul unei iubiri pierdute?

  1. Cristina zice:

    Uneori nu intelegem ca nu e timpul potrivit. Uneori credem ca e doar un moment schiop, bolnav, un moment ce are nevoie de ajutor ca sa treaca mai repede, alteori te gandesti ca toti la un moment dat avem un moment prost. Sunt putini cei care au curajul si puterea sa isi dea drumul la timp, fiind siguri in acelasi timp ca nu vor regreta mai tarziu.

  2. frumoasă chestia cu lamâia, interesanta treaba cu ziua de luni, iar scrierea ta este foarte faina….cred ca asta este problema oamenilor.. fiecare avem un timp/moment potrivit dar din păcate îl trecem cu vederea….seara faina si mult spor in toate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s