Uncategorized

O dragoste mediocră?

Și uite cum zboară timpul ăsta! Parcă mai ieri cumpăram bradul ăla de Crăciun și pregăteam decorațiunile. Acum, a trecut și Paștele. Luna mai bate deja la ușă, iar eu adun vise. Le pun pe hârtie. Pe unele le pun în stand by. Pe altele le fac prioritate. Adun corpuri ca să-mi umplu un gol. Adun momente pline de însemnătate, dar care mă golesc de orice formă de conținut. Ai să-mi spui:”bine mă fericitule! Tu te plângi? Tu cu atâtea femei frumoase care te trezesc în fiecare dimineață cu un sărut?”. Nu știu ce doare mai tare. Faptul că mă ridic încet dar sigur de jos, sau simplul fapt că nu e acel om acolo?

Dragostea mea e una nebună! Plină de momente ce te lasă pentru o clipă fără respirație. Cu mulți nervi, dar și cu multă fericire. Și fericirea se arată. Pe chip. În ochi. Dragostea mea e una absurdă. Cu multe nopți nedormite. Unele de dor. Altele de drag. Cu drumuri făcute spre acel loc pe care l-am numit acasă doar ca să nu uit cum e să fiu eu cel care cade și își sfărâmă sufletul ca o piatră sub lovitura de grație a unui ciocan. Ah, la dracu cu toată lumea asta idioată și cu percepțiile lor eronate. Aseară am cunoscut doi oameni superbi. Doi oameni care se iubesc dincolo de limitele unei societăți bolnave și infestate de prejudecăți tâmpite!  O să vină și ziua când am să vă povestesc și despre ei. Poartă o poveste ce merită dusă mai departe. O poveste de iubire ce se trăiește în culise, nu pe facebook sau pe blog. O poveste din care fiecare dintre noi ar putea să învețe că dacă vrei cu adevărat reușești! Și dacă iubești lupți. Nu renunți. Nu la tine și nici la cel de lângă tine!

image

Dragostea mea nu e pentru oricine. E complicată. Greu de înțeles.  De cele mai multe ori fără sens. Ce se hrănește cu certitudini. Cu fapte. Cu șoapte de amor. Cu dulcegări. Cu nopți pierdute în doi, goi, fără impresii și fără menajamente. Cu duritatea unui cuvânt spus când trebuie, dar fără frică. În dragoste nu poți să pierzi ceea ce nu ai avut niciodată! Sublim sau nu, oamenii frumoși stiu că ei nu s-au născut așa. S-au construit așa de toate poveștile de iubire din viața lor. Dragostea mea nu este mediocră. Iar dacă ai așteptări, ai face bine să le lași la ușă. Atunci când te hotărăști să intri… să o faci ca și cum nu ai mai pleca niciodată!

Uneori tot ce avem nevoie în această viață e o cafea. Lungă și cu mult lapte. De dimineață. Cu piese noi și vechi în căști. De un avion. De o călătorie la câteva sute de kilometrii. De o mâncare bună. De oameni noi. De caractere noi. De vorbe noi. De povești noi. Ai nevoie să fi măcar pentru o zi un alt om. Să faci ceea ce nu ai mai făcut până azi. Stiu, sună atât de nebunesc ceea ce scriu aici, însă așa poate ai să te refaci și ai să înțelegi cu adevărat că la momentul potrivit ai să întâlnești și acel om care doar dintr-o privire o să-ți lipească la loc toate acele bucăți de inimă sparte. Nu o altă flacără. Un alt foc ce să te ardă în fiecare zi. În inima ta. În tine. Exact ca in celebra zicală. „Ce faci? Te iubesc!”.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „O dragoste mediocră?

  1. Cris zice:

    Nu avem nevoie de acea „persoana speciala” ca sa ne lipeasca la loc acele bucati de inima sparte…Totul e in sufletul nostru, in puterea noastra si din faptul ca trebuie sa nu uitam niciodata ca suntem unici, speciali, cu un suflet minunat, si ca meritam ce e mai frumos in lume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s