Uncategorized

Moartea și dragostea

Sunt două lucruri pe acest pământ ce nu depind de vârstă, bani, sex, putere, sau orice altceva ce îți trece prin cap, și pe care nu poți să le controlezi sub nici o formă: moartea și dragostea!

Vine un timp în viața ta când, în mai puțin de o secundă, totul se schimbă. Iremediabil și pentru totdeauna. Ca și cum până în acel moment ai fost prins într-o buclă temporală. Ca și cum până în acel moment nu ai învățat absolut nimic din viață. Ca și cum orice privire pe care ai aruncat-o seara pe cer după stele a fost doar ca să îți aline dorul zilelor mai grele. Și totuși, dragostea apare în viața celor care cred cu adevărat în ea. Dragostea apare atunci când ajungi să încetezi să mai cauți. Nu când ești pregătit sau când crezi că meriți. Doar atunci când primești acea sanșă de la viata!

Cu o privire. Așa ți se schimbă viața și să sții că orice ai face, oricunde ai merge și cu oricine te-ai întâlni pe acest pământ, totul se reduce la acel om care prin simpla lui prezență îți schimbă starea de spirit, la acel moment pe care l-ai revăzut de sute și sute de ori în mintea ta și la acel sentiment la care trag toți că să il simtă, însă puțini și reușesc să ajungă acolo! Cel mai important nu este ceea ce oferim oamenilor. Este ceea ce trezim in ei! Pe unii oameni îi câștigi pentru o noapte, iar pe alții pentru o viață întreagă. Nu alegi tu și nici nu poți controla tu pe cine să iubești. Pe unii îi „hrănești” prin tot ceea ce îi faci. De la modul cum dansezi cu ei într-o dimineață târzie într-o bucătărie dintr-un apartament închiriat de care ești sictirit și până la simpla atingere a sufletului cu un „Multumesc!” spus când trebuie pe malul unui lac de munte. Iar pe alții îi rănești și îi îndepărtezi pentru că dragostea ta nu poate să fie una mediocră, lipsită de gust și cu bătălii ce te seacă de orice gram de imaginație. Frumusețea stă ascunsă în armonia detaliilor. Atat! Si doar acolo!

78feb7d92e5b861244a2bddb8d552335

///

– Hai sa stam undeva, pe un acoperis de bloc, la doua dimineata, sa privim luminile din oras, sa bem un pahar de vin si sa povestim despre viată, despre noi, despre tine, despre mine, despre ce-am mai făcut de cand nu ne-am mai văzut. Hai sa ne pierdem în noi si sa lăsăm în spate trecutul, chiar daca dimineata o sa fim iar doi străini. Ca daca asa e sa fie, atunci asa sa fie. Dar macar am putea incerca sa uitam de toate suferintele adunate. Sa ne privim sincer in ochi si sa ne spunem dorul.

– Dan, te rog încetează! Nu mai încerca să mă salvezi! Că la final, încercând să salvezi pe alții, vei sfârși în genunchi, plin de vânătăi și cicatrici. Asta e o certitudine. Că ei au să fie bine, iar tu ai să rămâi în urma lor încercând să te ridici şi să-ţi tratezi rănile. Că ei au să meargă mai departe. Iar tu ce o să faci?

///

Faci ceea ce trebuie sa faci ca sa ajungi iar in acel punct in care erai super bine, in care erai mai mult decat impacat cu tine si cu viata ta. Nu spun ca regret lucrurile pe care le-am facut. Spun doar ca, mai devreme sau mai tarziu, cu totii suntem niste criminali de iubiri. Ucidem sentimentele unor oameni care cred in noi. Ne ridicam pe bucuria lor si in acelasi timp ne construim fericirea pe nefericirea lor atunci cand plecăm. Privim spre altă bucurie fără să ne pese pe ce anume călcăm şi ne însuşim trupuri ce ard de doriţă în aşteptarea asta tâmpească. Ironic, nu? Dragostea ar trebui sa te salveze, dar totuşi ea ajunge să te distrugă exact când te aştepţi cel mai puţin.  Pentru ca dragostea neimplinita e o fericire trista!

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s