Uncategorized

…cu parfum de fericire!

Anul trecut am citit un mesaj ce venea de la MW si spunea asa: „Mereu sa lasi oamenii mai bine de cat i-ai cunoscut. Imbratiseaza pe omul ranit. Sa-l saruti pe cel distrus. Sa te imprietenesti cu cel pierdut. Sa-l iubesti pe cel singur.”. In timp, am scris sute de pagini despre nefericire, dar si despre o fericire trista. Aia pe care o traiesti de unul singur si pe care nu poti sa o impartasesti in doi. Am facut lucru acesta ca o binecuvantare cu riscul de a-mi expune parti din mine oamenilor.  O binecuvantare a sufletului, dar si a trupului. In general, avem tendita sa ne axam mai mult pe ceea ce ne dorim in viata noastra, fara sa mai realizam ce avem de fapt acum si sa multumim pentru toate aceste lucruri. De ce sa multumim? Pentru ca lucrurile alea pe care le avem acum in viata noastra sunt de fapt lucrurile pe care ni le-am dorit mai de mult.

In momentul in care incepi sa te intrebi daca meriti mai mult, chiar meriti! Distanta ne invata cum sa apreciem zilele alea cand suntem impreuna cu omul ala drag, dar tot distanta ne invata arta rabdarii! E un fel de „reminder” ce ne spune ca fiecare moment impreuna e special. E un fel de arta a tachinarilor, a „cusutului” increderii in tine, a deschiderii spre noi orizonturi, dar mai ales spre noi oameni. Intr-un anumit punct trebuie sa te decizi ce faci: te opresti sau mergi mai departe? Fiecare e prins intr-o anumita poveste, insa atunci cand nu esti multumit cu tine si cu alegerile tale, cel mai bun lucru pe care il poti face e sa te opresti si sa incepi sa-ti construiesti o alta poveste, un alt castel de vise, si de ce nu chiar propria viata. Nimeni nu isi doreste o viata simpla. Daca s-ar intampla lucrul acesta, atunci am ramane prinsi intr-o lume plictisitoare, intr-o lume care se traieste dupa un anumit cod, dupa o anumita rezonanta a unor reguli impuse de o societate ce nu isi doreste ca tu sa evoluezi. Nu e greu sa construiesti un imperiu fals, insa atunci cand te lovesti de realitate nici un vis din acel castel nu o sa reziste. Toate au sa se spulbere sub privirea unui om sau sub puterea unui cuvant rostit de un apropiat mai in gluma sau mai in serios. 

///

Vreau sa-ti fiu omul acela. Omul care iti lasa o urma, nu o cicatrice in suflet. Ca doar tu imi esti soare! Cand te-am intalnit, pentru prima data, nu eram prea bine. Si adevarul e ca a fost greu sa o recunosc. Eram mai mereu incruntat si suparat ca viata asta poate sa-mi dea atatea, dar eu am primit atat de putin de la ea. Insa acuma, cand ma uit la tine, vad cea mai buna parte din mine. Iar sufletul meu rade. Tu si felul tau mi-au pictat cerul. Tu cu al tau zambet mi-ai desenat pe viata si se simte atat de bine. Anii au sa treaca, dar tu ai sa-mi ramai mereu acel colt de suflet unde ma intorc cu zambetul pe buze. Ca doar tu m-ai cuprins in bratele tale cand am fost ranit, mi-ai sarutat buzele cand am fost distrus, te-ai imprietenit cu mine cand eram pierdut si ai inceput sa ma iubesti cand am fost singur. TU, cu mirosul tau de orhidee intins pe piele de pe mainile mele. Cu parfum de fericire!

///

Anunțuri
Standard

Un gând despre „…cu parfum de fericire!

  1. Bianca zice:

    Te urmăresc de puțin timp, dar încet-încet m-ai cucerit cu fiecare postare. Omule, îmi place ce scri!
    „…cu parfum de fericire!” este preferata mea. Am transcris-o şi într-un caiet pentru a o citi când nu am ce face.
    Te-ai gandit să scri o carte?
    Oricum, te voi urmări în continuare si deabia aştept să postezi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s