Uncategorized

Oameni mici cu suflete mari

În general nu scriu astfel de lucruri aici, însă azi o fac. E o lume paralelă oameni buni! O lume a lor și o lume a noastră. Poate nu sunt eu în măsură eu să judec și poate că nici nu am dreptul. Eu sunt binecuvântat de Dumnezeu. Am două mâini, două picioare, o minte ce înca funcționează în parametri normali cred și un suflet ce uneori, ca azi de exemplu, se simte neputincios și sfâșiat. Sunt puține momentele alea când rămân prost de-a dreptul în fața unei realități crude. Și sunt puține momentele când după un astfel de moment, vin în acel loc pe care îl numesc „acasă” și încerc să găsesc o soluție și pentru ei…!

///

O zi normală de joi din ianuarie. Un supermarket dintr-un mall din Timișoara. O femeie îmbrăcată modest cu doi copilași după ea. Era la banda de lângă mine. Se vedea că acei copilași sunt crescuți cu mult bun simț după cum se comportau. Pe bandă erau o rudă de salam, o sticlă de 1.5 L de lapte, câteva conserve și o pâine. Nu erau alcool sau altceva. Am prostul obicei să observ tot felul de tâmpenii. În spatele ei doi tineri pe la 16 -17 ani și încă câteva persoane ce își așteptau rândul ca să-și plătească cumpărăturile. Femeia scoate dintr-un buzunar o pungă cu mărunțiș. Erau numai monezi de 10 bani și de 5 bani. Își cere umil scuze caseriței pentru că ăia sunt toți banii pe care îi are și speră să îi ajungă. Își cere scuze și celor din spatele ei pentru timpul de așteptare ca acea caseriță să numere monezile. Toată lumea stă liniștită și așteaptă în rând. Banda mea era deja blocată și stăteam. După ce îi numără caserița îi spune că are 17 lei și 60 de bani și că e în regulă. Poate să plece cu acele cumpărături liniștită după ce îi dă restul. O strig pe caseriță și mă ofer să îi achit eu cumpărăturile. Caserița mă privește lung, îmi zâmbește și îmi spune că acele cumpărături au fost deja achitate. Eu insist, dar ea nu îmi mai răspunde. Scoate bonul, deschide casa și îi oferă rest. Femeia se uită lung și spune că e o greșeală că ea nu a dat o bancnotă de 50 de lei. Caserița insistă să primească restul și îi mulțumește. Femeia rușinată lasă capul în pământ și insistă, însă își primește într-un final cumpărăturile și restul și îi mulțumește cu lacrimi îi ochi acelei tinere. În acea secundă am crezut că pică pământul pe mine. Îmi spuneam în gând: „uite că mai sunt și oameni cu suflet mare!”. Dar nici nu am apucat să mă gândesc prea mult că i-am auzit pe acei doi tineri cum au spus către caseriță că este una dintre cele mai extraordinare persoane și că ei nu mai vor nimic. Au facut rapid doi pași către acea femeie și i-au întins o bancnotă de 100 lei. Spuneau că ei nu au nevoie de acei bani. Voiau să își cumpere țigări, dar ea are nevoie mai multă de acei bani pentru cei mici decât au ei de țigări. Toți cei aflați în preajmă au oferit ce au putut și cât au putut. Mâncare, dulciuri, bani. Am încercat să vorbesc cu ea, dar ea plângea. M-am întors la caseriță să îi mulțumesc pentru gestul ei. A zâmbit senin și mi-a spus: „Nu puteam să primesc un cadou mai frumos de la Dumnezeu de ziua mea!”.

Uite că mai sunt oameni buni, chiar dacă sărbătorile au trecut! Uite că bunătatea nu a murit! Uite că încă mai suntem OAMENI! Chiar dacă unii muncesc pe salarul minim pe economie nu uită că sunt oameni!

La mulți ani, suflet bun! I-am spus acolo și o spun și aici! La mulți ani! Dumnezeu nu doarme! NICIODATĂ!!!

///

Cuvintele mele sunt de prisos. Cu acei doi tineri aș vrea să beau o cafea într-o zi. Aș vrea să stau cu ei și să îi cunosc mai bine! Să le zic „Mă-nclin!” cu mâna pe inimă și că țara asta încă mai are un viitor cu astfel de oameni! Că poate dacă nu erau ei, nici restul nu săreau așa să o ajute pe acea femeie.

Când văd astfel de lucruri îmi vine să mă pun în genunchi și să pup pământul că de bine sau rău eu pot să duc viața pe care o doresc să o duc. Că nu am constrângeri, că îmi permit multe și că uneori pot să ajut astfel de persoane! Și tot ce mai pot să zic e atât: oameni mici cu suflet mare… mulțumesc vouă pentru lecția de azi!

PS: nu am să dau numele supermarket-ului, dar am să îl caut pe manager-ul de acolo să îi mulțumesc personal pentru astfel de angajați!

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Oameni mici cu suflete mari

  1. in lumea simpla si in viata simpla se intampla asa si ne umple cum ai spud sufletul de drag ca mai exista Omenie!!!
    si eu ma inclin in fata omeniei si bunui simt!!! si de aia este cu atat msi revoltator ca „acolo sus” in lumea complicata , parvenita formata din lingai si pupi’n curisti ce au uitat de unde au plecat nu mai exista omenie , doar minciuna si hotie… pacat de aceasta romanie 🙈

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s