Uncategorized

Cum arată dragostea?

Momentul ăla în care tu te decizi să-ți schimbi percepția e chiar momentul când întreaga ta chimie din înterior se schimbă și ea, se rescrie, te redefinește, te transformă în ceea ce îți dorești. Nu știu de ce, uneori, ținem de anumiți oameni și refuzăm să îi lăsăm să ne fie trecut. E ca și cum am fi speriați că o să pierdem acest joc pe care nici măcar nu e al nostru. Unii dintre noi spun că e mai bine să ai ceva la ce să renunți, decât să nu ai nimic. Dar adevărul e că decât să ai ceva doar pe jumătate, e mai bine să nu ai nimic!

//

„Stai! Nu vreau să pleci!” i-a cerut EA pe acea bancă. Patruzeci și cinci de ani mai târziu, pe marginea unui pat de spital. „Stai! Nu vreau să pleci!” i-a cerut EL. Așa arată dragostea.

//

Te gândești că ai tot timpul din lume acum că ai găsit ceea ce căutai de ani de zile. Te trezești dimineața și o privești cum doarme cuibărită în brațele tale. Îți aduni brațele și o strângi mai tare la pieptul tău și îți așezi capul liniștit pe acea pernă fără să realizezi că e pentru ultima dată când mai dormi cu ea. Crezi că doar ce a început, crezi că de acum lucrurile se așează și ele. Crezi… dar crezi greșit!

Cred că e important să îi spui acelui om ce e lângă tine ceea ce simți cu adevărat, dar mai ales să îi reamintești cât e el de frumos. Acolo, în interior, unde puțini ajung! Să îi reamintești atâta timp cât încă te mai aude. Să îi trimiți un mesaj dimineața cât încă doarme ce să îi facă ziua mai frumoasă, să îi oferi flori și zâmbete, să îi asculți gândurile…!

Schimbările astea de ultim moment nu au fost niciodată un atu pentru mine, dar în toți acești ani de viață am învățat că dacă nu te adaptezi, dacă nu accepți acea schimbare, oricum rămâi în spate, rămâi doar tu cu gândurile tale. Schimbarea doare? Uneori doare al dracului de tare. Doare pentru că în tine ți-ai dorit să apară acel cineva care să-ți declanșeze acel „tot” din tine. E ca și cum ai pierdut totul. Ți-ai luat timpul cu tine, ți-ai adunat tot ce e mai bun din tine și ai pornit pe un drum și brusc ești lovit de un „camion” în plin. Cam așa se simte. Nu mai poți să te ascunzi, să te ferești, doar taci și mergi mai departe. Am văzut oameni ce se scuză de fiecare dată când sunt „loviți”. Eu nu pot să fac așa ceva. Și mai mult, nu pot să îmi cer scuze că mă „repar” în propriul meu mod! Nimeni nu trebuie să își ceară scuze că se „repară” în modul lui. Că asta e dragostea de sine!

Cum arată dragostea? Arată ca și cum ne pierdem pe noi pentru acel om! Arată că primul gând de fericire ce ne apare pe chip și pe care vrem să îl împărtășim doar cu acel om. Arată ca o noapte de vară într-o vie privind stelele și desenând forme trigonometrice cu acele stele. Arată ca cea mai frumoasă necunoscută dintr-o formulă matematică ce îți dă cele mai mari bătăi de cap. Arată ca râsul ăla cu gura largă până la urechi când spui o prostie și totuși ea înțelege că e o gingășie. Arată ca telefonul ăla care sună din senin și îți spune să te îmbraci mai gros că e frig afară. Arată ca prinsul ăla de mână când tu nu ești atent. Arată ca acel cap ce se pune pe umărul tău. Arată ca un sărut de dor când au trecut zile de când nu te-ai mai văzut cu ea. Arată ca acea mângăiere pe fața ta când inima îți plânge. Arată ca acel dans în bucătărie chiar dacă nu se aude nici o muzică. Arată ca acel „Nu vreau să pleci!”…

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s