Uncategorized

Formula iubirii

Sunt un om realist. Am terminat real-ul în liceu. Am mai făcut și două facultăți ce au la bază matematica. În decursul timpului, am căutat diferite formule matematice ce explică iubirea, nu doar am scris despre ea. Am descoperit formule gen formula lui Dirac din fizică, și care sună cam așa: dacă două sisteme interacționează între ele pentru o anumită perioadă de timp și după devin despărțite, nu mai merge să le descriem ca fiind două sisteme distincte, și într-un mod sau altul se formează un sistem unic; ceea ce se întâmplă unuia îl influențează și pe celalalt chiar dacă este la o distanță de mii de kilometrii sau ani lumină. Sincer, nu am fost de acord că această formulă corespunde iubirii. Pot să fiu de acord cu o formulă ce descrie trecutul și prezentul, însă niciodată viitorul. Și nu pot să fac lucru acesta pentru că viitorul înseamnă un infinit absolut, iar în iubire nimeni nu a trăit veșnic. Anul trecut apărea o știre în care niște cercetători americani au făcut un studiu pe această temă și au emis două formule. Una pentru fiecare sex. Să generalizezi e greu. Să pui toate relațiile de iubire la unison e și mai greu. Sunt prea mulți factori. Tot din acest motiv cred că orice mașină înzestrată cu IA nu o să poată să simtă acest sentiment. Cel mai important aspect pe care cred că îl are dragostea este faptul că are un caracter arbitrar, iar lucru ăsta nu poate să fie preconizat fără eroare.

image

E important să împărtășim experiente oamenilor. Povestea ta o să se vindece, iar faptul că o împărtășești cu alti oameni o să-i vindece și pe ei. O să le deschidă calea spre cunoaștere. O să le arate drumul spre liniștea sufletească mult căutată! Sunt momente când rămâi fără cuvinte. Rămâi blocat și doar privești. Privești cum toate lucrurile alea la care ieri doar visai, azi chiar se întâmplă în viața ta! Așa arată fericirea! Simplă, cu zâmbete și cu multă dragoste!

Unii pași trebuie să-i faci singur oricât de greu ar părea. Ai să treci prin momente în care realizezi că oricât de încet ai să mergi, nimeni nu o să „alerge” după tine. Ai să întâlnești pe drumul acest oameni care au să-ți promită că au să te iubească o viață întreagă, dar au să te părăsească la primul semn de slăbiciune. Și ai să întâlnești oameni care au să te iubească mult mai tare tocmai pentru că ai acele semne de slăbiciune. „Tu ai devenit orb de când ea ți-a devenit înger!”  Nu pot să uit cuvintele astea. Îmi răsună încă în minte. Le-am auzit într-o mănăstire cu ceva timp în urmă. Undeva prin Moldova, acum vreo două luni de zile. Matematica e bună, dar dragostea e o virtute. E o limbă ce trebuie învățată, o piesă ce trebuie fredonată, un pas pe o potecă de munte ce te duce spre un loc extraordinar. E unul dintre lucrurile ce durează.

Și da, oamenii renunță prea ușor. Și nu e o caracteristică individuală. Cineva mă întreba azi care e genul meu de femeie. Cred că e genul meu de femeie e ăla care te iubește indiferent de cum ți-a fost ziua, dar mai ales de cum i-a fost ziua!

Urmăresc haștag-ul #jurnaluluneiiubiripierdute! Așa că dacă pui pe facebook, pe instagram sau pe twitter ceva de pe acest blog, adaugă și acest haștag ca să te găsesc! Multumesc tare mult!

Standard
Uncategorized

Fericirea vindeca tot

Sunt câteva momente în viață de care ai să-ți amintești mereu. Îmi place să le spun „pietre de hotar”. Sunt acele momente când ceva se schimbă în tine. Se schimbă definitiv și iremediabil. După un astfel de moment, nu mai ești la fel. Te transformi. Nu mai ești la fel pentru că în acele momente, chiar dacă sunt banale, intri în contact cu sufletul tău. Simți cum îl atingi. Și în general, aceste momente vin după o perioadă de singurătate. Iar oamenii fug de singurătate. Unii chiar cred că este cel mai nociv lucru. Eu nu cred că singurătatea este nocivă. Cred că oamenilor le este frică de această perioadă pentru că atunci, în acea liniște, întâlnești adevărul despre cine ești tu cu adevărat și găsești cele mai bune soluții la problemele din viața ta.

Un om poate să trăiască zile bune cu puțină apă și ceva de mâncare. Nu este sănătos, nu îi face bine corpului, însă poate. Și chiar dacă nu alegem să facem lucru ăsta în fiecare zi, tot mai des văd oameni care aleg acest „stil” când vine vorba de relații sau de iubire. Aleg să trăiască zi de zi cu puțin de frică să nu rămână singuri toată viața. Mai mult, alții se complac în relații în care nu sunt fericiți în speranța că într-o zi o să fie bine, că el sau ea o să se schimbe. Adevărul e că oamenii nu se schimbă în structura lor. Se schimbă în aparență. Pot să mimeze un sentiment pentru o perioadă foarte lungă, însă într-un final tot o să-și arate adevărata față.

3ba0d00e9a2d04ecb91ec9003a4b0e71

Uneori, cele mai profunde și cele mai adevărate relații sunt și cele mai complicate de trăit. Ai nevoie de foarte multe lecții de viață ca să poți să întelegi spiritul și energia omului de lângă tine. Sunt oameni care emană energie și sunt oameni care consumă energie. Dacă cumva dai de un „vampir” să nu te aștepți să „crești” în acea relație. Ai să ajungi după un timp foarte slabit/ă. Oboseala o să-și spună cuvântul într-un final. Cumva asta e partea bună, pentru că partea rea e că începi să ai o dependență de acel om. În orice relație unul iubește mai mult. Iar asta e un adevăr. Unul mereu vrea mai mult, vrea mai multe, vrea mai tare sau mai repede. E greu să spui cine are dreptate într-o relație. Oare cel care vrea mai mult, mai multe, mai tare sau mai repede greșește? Sau să greșească cel care e mai temperat? Adevărul e la mijloc și totuși așa se distrug relații construite în timp, se pierd căsnicii și se dau „foc” unor prietenii de ani de zile.

Am învățat că fericirea vindecă tot! Da! Fericirea vindecă orice lipsuri. Și tot fericirea vindecă orice rană rămasă din trecut! Și am mai învățat că fericirea nu depinde de cine e lângă tine sau pe cine ai în suflet. Depinde doar de tine! Pentru că dacă nu poți să fi fericit de unul singur, cu siguranță că nu ai să poți să fi fericit în doi!

///

– Îmi povestești două lucruri foarte frumoase ce au fost între voi doi?

– Primul e așa:

„- Vreau să-mi promiți un lucru!

– Ce?

– Că noi, indiferent de ce o să se întample între noi, o să vorbim mereu! Că o să fim sinceri unul cu altul! Că noi nu o sa ne permitem să ne ucidem sentimente pentru o emoție trecătoare!

– Îți promit suflete! Și chiar dacă ajungem acolo, eu nu am să te uit niciodată!”

Era luna martie 2014. Și totuși, după trei luni ea a plecat.

– Și al doilea Dan?

– Sunt seri în care îmi amintesc de cum dansam cu ea prin bucătărie. Stătea cu vârfurile picioarelor ei pe vârfurile picioarelor mele și se ținea agățată de gâtul meu. Privea în ochii mei și nu-și schimba privirea din ei. Dansam așa minute bune. Așa era la început. Doi nebuni ce radeau din orice căcat. Orice gest, orice glumă, orice vorba îți aducea zâmbetul pe buze.

– De ce ai plecat?

– Pentru că mi-a spus să plec cu atât de mult dispreț în glas, încât singurul lucru logic ce mai puteam să-l fac era sa plec.

– Logic? De când faci tu lucruri logice?

– Da! Logic. Cu toate că dragostea te împinge pe acea prăpastie în care faci lucruri ce nu au nici o legătură cu logica, atunci asa mi se părea corect! Să plec! Și nu doar atât! Să închid definitiv acea ușă după mine într-un mod ce nu are nici o legătură cu logica sau cu…!

– O mai iubești?

– Uneori mai privesc în trecut când imi este dor de ea și de acele momente ale noastre. Dar atât. Privesc în trecut pentru că acolo e singurul loc unde o mai găsesc. Nu aici, nu în pat, nu în bucătărie și nici măcar în acele restaurante. Uneori o mai caut cu privirea prin locuri aglomerate. Nu că as vrea să o întâlnesc. Doar ca să mă ascund de privirea ei.

– Te topești când o vezi sau de ce?

– Nu! Dar în interiorul meu vreau să cred că nu a zis acele cuvinte din suflet. Vreau să cred că doar a fost o răzbunare prostească! Așa, ca a mea! Că durerea ei doar așa se vindecă. Și îmi este teamă că, chiar a zis acele cuvinte…!

///

Standard
Uncategorized

Curaj dragă, curaj…!

Să-i spui unui om ceea ce simți, să-l ți de mână pe stradă, să-i arăți cea mai bună parte din tine, să-i oferi timpul tău cadou, să-l faci o prioritate, nu-i o vrăjeală! E un act de curaj, însă avem tot mai puțini curajoși în ziua de azi. Marea majoritate imită curajul. Îl aud din vorbele celor care îl au. Îl văd în faptele celor care nu se ascund să își arate adevărata lor față! Cei fără curaj ascund adevăratele sentimente și joacă un rol, iar atunci când piesa s-a terminat, își strâng lucrurile și au plecat. Pleacă spre un alt loc, spre o altă șcenă unde pot să joace pentru o perioadă rolul principal. Din păcate pentru ei mereu au să joace rolul secundar chiar dacă încă nu înteleg lucru acesta. Pentru că și atunci când întâlnesc acel om pentru care ei ar face orice, o să fie simple marionete pe o tablă de sah. Trecutul o să-și spună cuvântul. Universurile plătesc toate faptele. Și pe cele bune, dar și pe cele rele. Nimic nu rămâne neplătit. Și chiar dacă ajung să înteleagă care e rolul lor, preferă să mimeze un sentiment într-un loc unde macar una dintre cele trei principii principale dintr-o relație este îndeplinită.

6a5d05b1ba9207d57d0f110847f183c6

Ai putea spune că cei fără curaj sunt cei mai fericiți, dar ei chiar nu sunt fericiți. Mimează un sentiment și se ascund după plăcerea unui moment. Uită că există și o zi de mâine. Uită că pe oameni nu-i poți sterge cu buretele din viața ta și mai uită că toate acele momente în doi nu se mai repetă! Așa se întâmplă când un om nu are o destinație precisă în minte. Apare în zeci de povești și totuși nici măcar una dintre acele povești nu e a lui. Așa fac și cei care preferă relațiile tampon, care preferă o singurătate în doi, pentru că prea puțini mai sunt acei oameni care se pun în pat langă un om pe care îl au și în minte, dar și în suflet!

În drumul meu spre fericire, recunosc că nu am avut mereu curaj. Uneori m-am pierdut pe drum. Dar a fost lecția mea de viață. Am învățat că oamenii sunt trecători. Am învățat că până și omul la care te aștepți cel mai puțin, într-o zi o să plece și o să te lase singur când îți este cel mai greu. ”Să ai recunoștință!”. Așa îmi spunea mereu mama. Că asta e calea spre fericire. Să nu uit cine am fost, dar și cine am devenit. Să nu uit să iert pe cei care mi-au greșit, dar și să nu uit să mă-nclin în fața oamenilor care au fost mereu acolo și care cu o vorbă bună au încercat să mă ajute. Azi e una dintre acele zile. Azi sunt împăcat cu mine, cu deciziile mele, dar mai ales cu faptele mele. Azi sunt fericit! Azi simt că iar iubesc! Și da, la final, tot ce-ai stâns se scrie cu senin, se iartă din plin, se aruncă și se șterge ce-i venin. Așa spunea Alexandra Ușurelu în piesa ei.

Curaj dragă, curaj dragă inimă! Că mai sunt multe de făcut, multe de văzut, dar mai ales multe de iubit! Pentru că nimic nu se compară cu acel sentiment ca atunci când găsești bucăți din tine în alt om. Și dacă ne-am aduce aminte în fiecare zi că am putea pierde pe acel cineva din inima nostră în orice moment, am iubi mult mai tare, mai puternic, am dat mai mult din noi și am fi mult mai liberi. Nu pentru că nu am avea nimic de pierdut, doar pentru că mereu poți pierde! Curaj dragă, curaj…!

Standard
Uncategorized

Fara eticheta

Sta in natura noastra sa exploram, sa descoperim noi limite si sa le depasim, insa atunci cand vine vorba de sentimente si de iubire singura limita e acea limita pe care ne-o impunem singuri! O iubire neconsumata e mai rea decat o iubire moarta. Gandul ca puteai sa ai e mai otavitor decat faptul ca acuma nu mai reprezinti nimic acolo unde candva ai fost totul!Niciodata nu ne schimbam pentru ca vrem. Doar ne adaptam situatiei prin care trecem! Am fost crescut fara eticheta. Am fost crescut fara sa cersesc un gram de iubire. Am invatat ca nu ai voie sa conditionezi pe cineva si ca acel cineva la randul lui nu are absolut nici un drept sa te conditioneze.

177fdb402e4d5fd9353495b35771-post

O femeie mereu o sa-si poarte durerea din suflet exact ca pe o pereche de pantofi. Niciodata nu ai sa poti sa vezi acele urme sau ranile lasate, insa mereu ai sa poti sa vezi acea eleganta! Uneori, ne transformam in diavol doar pentru simplul fapt ca cei din jurul nostru nu au stiut sa aprecieze ingerul din noi! Si totusi, sunt momente în viaţă când realizezi că trebuie să treci peste ce a fost şi să apreciezi ce ai acum, în prezent! Pur si simplu fara eticheta…!

Standard