Uncategorized

Zâmbete de fericire

Ani la rând am fugit. Când de mine, când de alții, când de singurătate, dar mai ales dintr-o relație în alta. Fără pauză. Fără puncte în care să-mi mai trag și eu ca omul respirația. Nu mă înțelege greșit. Nu regret nimic. Am avut momentele mele bune în care am crescut. Și nu regret nici nopțile alea când, pierdut prin așternuturi, am adunat momente de neuitat. Și nu erau de fericire. Erau doar clipe în care știai că trebuie să pleci. Că trebuie să te ridici, să te îmbraci și să… fugi! Iar la lucru ăsta sunt cel mai bun cred. În viața mea, am adorat în nenumărate dimineți siluete ce se vedeau magic în acea lumină ce pătrundea prin draperie de afară. Mi-am păstrat credința în bunătate prin zâmbetele schițate pe chipurile lor. Mi-am păstrat gândurile prin simpla lor prezență acolo. Și Doamne Ajută că n-am fost unul din ăia care să ducă lipsă de prezență feminină în viața lui. Ani la rând am fost un prizonier al dorințelor carnale, însă niciodată nu am putut să văd efortul unei femei de a fi lângă mine drept suma interesului ei pentru persoana mea. Iar ele, chiar dacă marea lor majoritate au fost tăcute, nu au fost oarbe și nici proaste.

d91a80e3815218836164e06d2f872dce

//

– De ce ai plecat? am întrebat cu gândul că poate acum e pregătită să-mi recunoscă adevărul;

– Am făcut ce a fost mai bine pentru tine! Ți-am dat spațiul de care aveai nevoie. Am preferat să nu te închid în mine. Și am preferat ca acum, când m-am reîntâlnit cu tine, să pot să zâmbesc și să râd cum o făceam noi doi în acele vremuri…

– Ha! Mișto ideea asta a ta. Să pleci fără un bilețel, fără să-mi spui du-te dracului sau orice altceva. Laș e cuvântul pentru tine, nu crezi? și tâmpitul din mine spera să zică da!

– Hmmm… nu cred! Laș poate că ești tu când ai sperat că dacă mă îndragostesc am să rămân lângă tine ca un câine fidel lângă stăpân.

– Tu mi-ai spus mie următorul lucru când ne-am întâlnit în acel magazin pentru prima dată. Îți mai amintești? Uite cum functionează universul ăsta: ne întâlnim aleator în diferite stări, ne îndragostim sau poate doar iubim în tăcere, iubim și suntem răniți până când suntem ăia care trebuie să fim sau poate până când se termină totul. Acum sunt aici. Sunt în fața ta și-ți spun că nu te iubesc. Nu până când nu știu, până când nu te ating, până când nu ador, nu până când… se termină totul. Și dacă ți-aș fura un sărut de pe acele buze superbe, în oasele mele tot nu s-ar simți parfumul iubiri tale.

– Știi ce ai tu acuma?

– Ce?

– Răbdare! Iar răbdarea e dragoste! Ăsta e defectul tău! Ai răbdare cu oamenii care nu te iubesc și îi grăbești pe cei care te iubesc. Eu nu te-am iubit atunci. Eu te-am adorat. Am preferat să te văd cocoțat acolo sus ca pe o statuie pe care se cacă ciorile. Am preferat lucru ăsta că tu nu erai pregătit să-mi oferi răspunsuri la întrebările mele. În schimb erai pregătit pentru o familie, iar eu nu eram…! Și adevărul e că toți îmi spuneau că ești o „mână moartă”, că vezi Doamne ești un sensibil ce scrie despre dragoste, un idealist în lumea lui, că ești de modă veche, că tu poți multe, dar în același timp refuzi să și faci enorm de multe… și uite așa m-am îndrăgostit de tine. Iar în dimineața aia ai fost omul lângă care am visat că o să-mi petrec o viață întreagă! Dar tocmai pentru că te-am găsit după atâta timp mi-a și răspuns la întrebarea numărul unu din viața mea. Și atunci am plecat!

– Ce?

– Știu că ai ieșit în fugă după mine, dar era prea târziu. Aveai prosopul ăla roșu pe lângă tine. Cred că nici tu nu te-ai așteptat să fug așa tiptil când tu te-ai dus la duș. Am plâns câteva nopți și mai apoi mi-am revenit. Nu te-am uitat. Omul ăla care l-ai văzut în aeroport luna trecută o să-mi fie soț. Am venit aici să mă dezlegi. Să mă lași să plec liniștită. Să îmi dai drumul. Asta vreau de la tine! Nu mai vreau să mă gândesc cu ar fi fost dacă noi am…

– Vreau să pleci! Liniștită! O să te îmbrățișez dacă vrei la ușă, dar vreau să pleci! Pentru că aici nu o să găsești ceea ce tu cauți! Iar eu, în tine, nu o să găsesc niciodată ceea ce caut.

//

E o diferență mare între pe cine iubim, cu cine rămânem și pentru cine suntem destinați să fim. Iar această diferență se vede în timp. După ce tragi acea linie. „Lasă-mi brațele să-ți fie casă și inima mea o să-ți fie mereu scut. De azi înainte lasă-mi diminețile să se bucure de roua sărutului tău pătimaș și-am să-ți fiu gândul tău cel mai frumos.”. Așa i-am spus în acea dimineață. Suntem oameni maturi. Sau cel puțin vreau să cred lucru ăsta. Suntem oameni ce știu cât de lungă le este „plapuma”, dar uneori acele cicatrici ne lasă urme greu de imaginat. Și nici un chirurg de pe acest pământ, oricât de priceput ar fi el, nu o să poată să ne închidă acele răni. Totul ține de noi, de ce facem noi, de cine suntem noi, de cum ne comportăm noi, dar mai ales… de cine ne iubește pe noi! Pe noi ăștia ce ne gândim și ne răzgândim când vine vorba să iubim. Pe ăștia ce nu-și permit să mai „sângereze” în fața oricui. Pentru noi, „Adio, dar rămân cu tine!” nu există. Noi, mai ales când suntem goi, încă știm să zâmbim. Dacă mai crezi că textul ăsta are vreo legătură cu sexul sau cu deprimarea să nu-l mai citești! Singura lui legătură e cu acea conexiune pe care o căutăm ani la rând și când o găsim… fugim! Cu zâmbete de fericire pe chip fugim cât putem de tare de locul ăla, de omul ăla, de noi și de tot ce ne leagă de trecutul ăla. Că o privire leagă mai multe ca o mână sau un cuvânt spus. Că acea culoare a sufletului se vede mai ales atunci când nimeni nu te privește atent. Că noi, bezmetici cum suntem, vrem multe și credem în multe, dar când le avem uităm cine suntem!

 

 

Standard
Uncategorized

Inlocuim oameni. Franturi…

Uneori esti ranit, iar alte ori ranesti tu. Nu faci toate acestea pentru ca iti doresti, dar asa e in dragoste: pierde cine numara! Si stii de ce? Pentru ca nu exista dragoste ce are numere, scuze sau regrete! Exista doar bucurie ca ai fost acolo, ca ai simtit acel sentiment, ca pentru o clipa sau mai multe chiar ai fost fericit! Sa stii ca o intrebare nu vine niciodata singura. Ea vine mereu insotita de o poveste. Poate ca uneori acea poveste nu e cea mai fericita poveste din lume, insa mereu acea poveste este menita sa ne faca sa invatam ceva din ea, din acea intrebare si din acel raspuns!

Povestile astea nu sunt despre printese si printi. Sunt despre oameni ca tine si ca mine. E despre noi, cei care uneori uitam cine suntem, ce facem si cum zambim. E despre cei care nu se dau batuti la primul obstacol intalnit in cale. Si vezi tu, fericirea aia mult dorita uneori o primim de la acei oameni la care ne asteptam cel mai putin!

///

„- De ce plangi suflete?
– Am gresit!
– Cu ce ai gresit?
– Am vrut sa fiu fericit!”

Atunci nu am inteles acele cuvinte din discutia purtata cu acel suflet minunat, insa dupa un timp am vazut cum acea inima a ramas rupta in doua. Nu era o cicatrice in acel loc. Pur si simplu cele doua bucati erau legate cu ata neagra. Zici ca un vrajitor le-a legat asa. Sa fie departe una de alta pe vecie. Atunci, in acele momente, mi-am spus ca orice s-ar intampla mereu am sa incerc sa nu ranesc un suflet. Atunci mi-am spus ca nimeni nu merita sa treaca prin acele clipe de cosmar si ca am sa incerc sa gasesc acel remediu pentru o inima rupta in doua. Dupa un timp Dumnezeu mi-a ascultat ruga. Asa am gasit remediul perfect…cuvintele!

///

vorbind despre dragoste

Oricine te poate invata ceva anume, asa ca fa ceea ce te face cu adevarat fericit. Fa toate acele lucruri pe care nu le-ai facut pana azi, fa ceva ce sa te multumeasca pe tine si nu pe cei din jurul tau. Ai pasiunea in sange, ai cuvintele in suflet, si mai mult de atat…ai iubirea in cuget. Oare ai nevoie de mai mult? Eu nu cred ca ai nevoie de mai mult. Si da, inlocuim oameni. Asta facem. Cautam in omul de langa noi ceea ce nu am gasit la acel om pe care l-am lasat in urma! Adesea ne incapatanam sa tinem langa noi oameni pe care ii iubim, dar care nu ne iubesc. Ne incapatanam foarte tare sa ramanem acolo, langa acel om, pana realizam ca de fapt avem mult mai multe optiuni in viata si ca orice am alege noi sa facem, ei deja s-au hotarat ce au sa faca si cand au sa faca! Pana la urma asta e viata: suma tuturor alegerilor si deciziilor pe care le-am luat, cu sau fara voia noastra. Acum ai de ales: stai sau pleci? Te rog insa sa nu uiti un lucru niciodata. Se spune ca cel mai usor lucru este sa pleci. Eu zic ca cel mai greu lucru este sa pleci, pentru ca nu oricine poate spune ca iubeste atunci cand nu iubeste si nu oricine poate spune ca nu iubeste atunci cand iubeste!

Standard
motivational, vorbind despre dragoste

Singuratatea doare!

„Nu lasa ca fericirea ta sa depinda de un lucru pe care maine s-ar putea sa-l pierzi…!”

Legenda spune ca atunci cand nu poti sa dormi noaptea e datorita faptului ca esti treaz in visul unui alt om. Si atunci cand te indragostesti, atunci cand te simti atras de cineva, o faci datorita detaliilor. Bunatatea, ochii, zambetul… toate acele lucruri care te fac sa zambesti atunci cand ai nevoie cel mai mult! Uneori, ai sa gusti din fericire pentru un moment. Si in acel moment, niciodata nu te gandesti la probleme. Te gandesti doar la ce optiuni ai. Te gandesti la toti anii care au sa vina, te gandesti la toti oamenii aia superbi pe care ai sa-i intalnesti in viata ta si te gandesti la toate ideile alea marete care au sa-ti vina in minte. Te gandesti la aventura, la dragoste, la locuri noi pe care ai sa le descoperi. Te gandesti la toate aceste pentru ca atunci ai sa realizezi ca poti sa fii fericit mai mult de un moment. Atunci o sa sti unde si cum arata fericirea.

Stii cand singuratatea doare? Doare atunci cand seara intri in casa si nu gasesti pe cineva acolo care te poate asculta, care te poate intelege, care poate sa-ti aline durerea. Atunci doare…! Noi, poate asa suntem facuti, dar in loc sa construim atatea ziduri groase din beton, am putea sa construim poduri. Nu? Am putea sa construim multe daca pentru o secunda am uita de ce gandesc cei din jurul nostru. Mereu am fost de parere ca nu are rost sa-ti faci griji despre ce gandesc alti oameni. In general, marea majoritate a oamenilor nu-si folosesc creierul prea des…! Poate ca si din acest motiv eu nu regret nimic din ceea ce am facut, pentru ca intr-un anumit moment a fost exact ceea ce mi-ai dorit!
Standard
vorbind despre dragoste

Secretul meu

Inainte sa te grabesti si sa judeci un om, inainte de a mai pune o eticheta, eu zic sa te gandesti si sa incerci sa intelegi cat de greu iti este tie sa te schimbi. Apoi, ai sa intelegi cat de greu le este altor oameni si cat de mici sunt sansele tale ca sa-i schimbi.

Cu totii avem secretele noastre si cu totii avem povesti de povestit. Toate aceste secrete „picteaza” emotii si sentimente traite pe ascuns. Nu pot sa trec cu vederea cand vad oameni care se chinuie sa fie fericiti intr-o relatie. Daca nu esti fericit atunci cand esti singur, cu siguranta nu ai sa poti sa gusti din acel pahar cu fericire atunci cand esti intr-o relatie. Fericirea vine din interiorul nostru, din multumirea cu ceea ce avem, nu vine de la un om sau de la ce poate el sa ne ofere. In fiecare zi ma intalnesc cu oameni noi si stau si le ascult povestile si uneori descopar secrete bine ascunse doar din privirea lor. Apoi, ma intreb: „oamenii astia nu stiu ca adevarul doare o singura data?”…

„Am intalnit-o intr-un club. Statea cu prietenii ei la o masa de langa masa mea. Ne-am privit de cateva ori , dar nimic notabil. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut. Femeie inalta, pe la treizeci si ceva de ani, bine imbracata, ce sorbea din cand in cand din paharul ei de sampanie si fuma tigari foarte colorate. Unele erau galbene, altele albastre. Acest lucru m-a facut sa ma opresc si sa-mi feresc privirea de mai multe ori, dar zambetul ei imi era asa de cunoscut. Parca era Claudia. Asa am cunoscut-o si pe Claudia in urma cu trei ani, dar ceva la acesta femeie imi starnea tot mai tare curiozitatea. Pe Claudia nu am iubit-o cu toate ca mi-am dorit sa o iubesc. Au trecut cateva ore de cand eram in acel loc si tot mai multa lume se perinda prin jurul meu. Multe femei frumoase veneau in fata mea si-mi spuneau zeci de povesti. Am ras de fiecare data. Uneori de placere, alteori doar de impresie artistica. Nu mi-am imaginat nici pentru o clipa ca o sa observe lucru acesta. In plus, am observat un inel pe mana ei. Semana cu o verigheta. Din punctul meu de vedere lucrurile erau cat se poate de clare. Sunt un om de principii. Nu ma bag in relatii si familii niciodata. Oricat de mult mi-ar placea acea femeie, mereu am sa gasesc alta care sa-mi placa mult mai mult. Dupa un timp, a trecut prin fata mea. Ne-am privit adanc, ne-am zambit si a incercat sa mearga mai departe, dar nu stiu de ce am prins-o de mana. A privit cum mainile noastre s-au inclestat intr-o uniune aproape perfecta.

– De ce faci asta? …a spus ea cu o voce foarte calma.

– Nu ar trebuii? …i-am raspuns eu zambind.

– Esti simpatic, dar am iubit. Daca ne-am fi intalnit cu ceva timp mai repede, poate ca acum lucrurile stateau altfel pentru noi.

I-am dat drumul la mana. Nu am mai spus nimic. Doar am tacut. Credeam ca am pierdut acea lupta si nu pentru ca am fost invins, doar pentru ca am refuzat sa mai lupt. La intoarcere, prietena ei mi-a dat un biletel. Pe el scria un nume si un numar de telefon. Era numarul prietenei ei.

– Azi doarme la mine! Suna-ma dupa ce plecam de aici ca sa iti spun unde stau. Te asteapta la mine…!”.

Vorbim de parca stim ce se intampla, dar nu stim. Habar nu avem. Nu stim absolut nimic. Suntem tineri si gresim mai mereu. Ne schimbam mereu obiceiurile si gandurile, uneori chiar si ceea ce simtim adanc in inima noastra. Si dintre toate acestea, singurul lucru real pe care putem sa-l oferim omului de langa noi e iertarea. Traim o viata plina de incertitudini. Chiar si cel mai banal lucru pe care il credeai o certitudine, intr-un anumit moment poate sa devina o mare incertitudine. Asa e si cu iubirea. Uneori, tot ce ai nevoie sunt doar de douazeci de secunde de curaj nebunesc, douazeci de secunde in care intelegi perfect ca nu o sa fie usor, insa cu siguranta merita!

PS: Nici in zi de azi nu am sunat. Acel biletel a ramas pe acea masa din club!

Standard