Uncategorized

Tu cum stai cu fericirea?

Ne ridicăm de jos, ne scuturăm de trecut și mergem cu fruntea sus mai departe spre viitor. Dansăm pe străzi pavate de urmele celor ce au pășit înaintea noastră, ne strângem în brațe de parcă ar fi ultima dată, și totuși, ne spunem minciuni în speranța că într-o zi au să devină fapte adevărate. Nu ne rezămăm pe gânduri prăfuite, doar ne rezumăm la fapte de care unii vorbesc doar în șoaptă. Un altfel de deja-vu. O piesă de teatru ce la final primeste un val imens de aplauze, iar mai apoi, în urma ei, rămâne o altă șcenă goală. Fără zâmbete schițate din suflet totul e degeaba. Fără atingeri din pasiune, fără săruturi furate pe grabă și fără noi, doi, încleștați în acei pași, totul e degeaba. Că soarele știe că luna se ascunde când el răsare, dar tot el mai știe că vine un timp când amândoi au să strălucească pe același cer. Așa și tu, așa și eu!

Uneori subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unei vorbe, a unui gest de atenție, a unei fapte bune! Toate astea au puterea să schimbe lumea când vin din suflet! Toate astea te fac om! Știi și tu definiția. O știu și eu, dar întrebarea mea rămâne: tu cum stai cu fericirea?

//

– Auzi Dan, idiotul ăla de Constantinescu zice că oamenii fericiți nu fac rău!

– Și are omul dreptate!

– Eu sunt fericită! Hai să bem pentru asta!

– Pe bune? Iar începi cu povestea aia nemuritoare?

– Bă… ce îți lipsește?

– Ce îmi lipsește? Îmi lipsește omul meu. Atât! Nimic mai mult.

– Păi acum îl ai, nu?

– E lungă discuția asta. Recunosc! Uneori devin laş. Mă sperie gândul că ea ar putea să devină parte din mine. Mă sperie până şi micul fior de dor ce zace în mine când ea nu e acolo, dar şi faptul că e o realitate la care mai ieri doar visam. Poate că noi, bărbaţii, asa suntem construiți. Să fim puternici fizic zi de zi, însă când vine acel moment în care ar trebui să fim cei mai puternici, pur si simplu ne tremură picioarele. Sau poate doar ne este teama sa nu mai trecem prin ceea ce am mai trecut.

– Care e cel mai frumos sentiment?

– Unul dintre cele mai frumoase sentimente e că știu că EA e acolo. Ce fac, când fac sau cum fac? Sunt întrebări la care răspunsul e unul simplu: EA! Nu există omul perfect. Cauți mii și sute de zile și te învâți ani și zeci de ani într-un cerc. Curios, dar dai de un om care îți dă lumea ta peste cap în câteva zile. Dai de un om care îți redefinește termenul de „încredere” și ce înseamnă „prietenie”, ce înseamnă „noi doi”, ce înseamnă „cu tine de mână”, ce înseamnă „aici”, ce înseamnă „pentru totdeauna”, ce înseamnă „dansezi cu mine?”, ce înseamnă „dandana”, ce înseamna până la urmă viață! Nu e perfect pentru cei mai multi, dar e perfect pentru mine! E omul meu! Si da, când sărutul tău e pregătit în minte de ieri, și când eu o aștept de o viaţă, parcă acel azi e o minune!

– Daca ți-ar cere să o lași să plece ai face lucru ăsta?

– Da! Categoric da! Pentru că atunci când iubești un om, îți dorești să fie fericit! Iar fericit poți să fii oriunde, oricând și oricum, dar niciodată langă oricine!

//

PS: Cea mai frumoasă poveste de dragoste e atunci când te îndrăgostești de cel mai neașteptat om și în cel mai neașteptat moment!

Anunțuri
Standard
Uncategorized

Apus de soare

#Începutul, dar si sfârșitul unei iubiri, mereu tine de alegere.#

     Am inceput sa cred cu tărie ca acele relații care pornesc cu stângul si care nu se dezvolta pe cel putin trei principii sunt eșuate din start. Pentru mine prioritare au fost, sunt si o sa fie mereu acestea: increderea, respectul si dragostea. Sunt lucruri pe care oricat de multi bani ai avea, nu o sa le poti cumpara. Pe langa ele ar mai fi răbdarea, moralitatea, integritatea si caracterul. Dar pe astea le afli in timp. Nu ai cum sa le vezi de la inceput pentru ca unii le mimează foarte bine. Vârsta pentru mine nu este data de câți are acel om. Ea imi este data mereu de experiențele prin care a trecut acel om. Si mai mult, de modul cum a reusit sa se împace cu trecutul lui. Suntem oameni si greșim. Unii ar spune ca nu e normal sa greșești. Eu cred ca atunci cand greșești este cea mai mare dovada ca ai incercat. Nu la toti le iasă in viata din prima, dar pana la urma nu asta face diferența între învins si câștigător? Oare câștigătorul daca ar fi renunțat ar mai fi câștigat?

„Sentimentul de a fi iubit foarte mult de cineva iti da putere;

sa iubesti foarte mult pe cineva iti da curaj”

 Lao Tzu

image

///

   Nu te căutam pe tine. Priveam prin mulțime. Nu căutam pe nimeni, dar zambetul tau a schimbat totul. Un zâmbet, o privire si am fost pierdut. Inca sunt pierdut. Am incercat in disperare sa nu te iubesc atat de mult încât sa mai rămână in mine acea dorita de a te vrea, dar acel zambet si ceea ce am vazut in ochii tai, au schimbat totul. Chiar si acum, dupa ce nu mai esti aici, dupa ce te-am pierdut si regret ca ne-am iubit doar de câteva sute de ori, acel zâmbet inca schimba totul in mine. Ah… daca am scrie scrisori de dragoste mai des, daca nu am mai bea ca sa uitam ceea ce sufletul nostru stie ca inca exista si nu am mai încerca sa ne futem reciproc la cap dintr-un orgoliu tâmpit, poate ca atunci si doar atunci ne-am putea reîntoarce in acel loc, in fata acelui bar, pe acel ponton de pe marginea acelui lac, fiecare cu paharul lui in mana si sa ne redescoperim, si de ce dracului nu si sa ne reîndrăgostim. De data asta subit si iremediabil. Totuși… apus de soare sa fie acest lucru oare?

///

Standard
Uncategorized

Fum. Un foc de iluzii

Daca am invatat ceva in ultimele luni de viata, acel lucru a fost ca, omul pe care il iubesti si e azi aici, in ziua de maine s-ar putea sa nu mai fie. E usor sa rănești printr-un cuvânt. Nu ai nevoie de pumni, picioare, pistoale sau cine stie ce alta arma. Cuvântul sfărâmă orice sâmânța rămasă acolo, între voi doi. Si toate amintirile adunate la un loc devin cenușă dupa câteva cuvinte. Sau cel putin asa ti-ai dori sa fie. Englezul meu preferat spunea ca atunci cand treci prin iad ai face bine sa treci si sa nu te oprești. Cei care au rămas vreodată in aceasta viata in urma celor pe care i-au iubit înțeleg de ce. Pentru ca nimic nu se compara cu acel gol ce ramane acolo. E un gol plin de cenușă. Si nu se compara pentru ca mereu ai sa te aștepți ca din acea cenusa ceva sa renască. Adevarul e ca renaște, insa de prea putine ori cu acea persoana. Renaște cu un alt om. Cu alte cuvinte. Cu un alt caracter si o alta atitudine fata de viata. Renaște atunci cand schimbi ceva la tine. Daca ai sa aștepți omul potrivit, nu ai sa-l gasesti niciodată. Ce dracului? Atunci care ar mai fi rostul karmei, soartei sau a destinului? Atitudinea corecta cred ca e aceea in care încerci tu sa devii omul potrivit. In care iti dai șanse la fericire. Nu prin a urma un om. Doar prin a face lucruri ce tie iti aduc bucurie in viata pe care o trăiești.

Se spune ca timpul vindecă rănile inimii. Eu nu cred. Eu cred ca in timp înveti cum sa nu te mai uiti in trecut si sa privesti spre viitor. In timp înveti cum sa lasi acele răni sa sangereze, sa le pansezi si sa mergi mai departe. In timp înveti sa râzi pana iti dau lacrimile de fericire, sa gândesti pozitiv si sa scoti tot ce e mai bun din tine. Sa te bucuri de mirosul de liliac, de o bere cu oameni noi si super faini, de clipe ce iti raman intiparite in minte pentru tot restul vietii. Intr-un final, cine te iubeste.. te iubeste asa cum esti!

image

Cred in dragoste. Cred in puterea dragostei. Cred in acea dragoste naturală, fara obiecții, fara scuze, necondiționată si atat de rară. Si mai cred ca daca ai iubit un om in viata ta, daca l-ai iubit cu adevarat, ai sa-l iubesti toată viata, acolo, adânc in inima ta. Asta nu inseamna ca rămâi blocat in trecut, ca intr-un cerc. Asta e si frumusețea trecutului. Acele lecții, acele povesti, acele momente, toate adunate te-au adus exact aici, unde esti acum si cine esti acum. Ma uit la unii cum se construiesc in fiecare zi. Sunt oamenii aia aproape de sufletul meu. Sunt oamenii aia care stiu ce se petrece cu mine doar cand ma privesc in ochi. Pentru mine ei sunt acei oameni puternici. Nu sunt asa pentru ca se construiesc si depun eforturi si au succesc in ceea ce fac. Sunt puternici pentru ca ei nu renunța. Nici la vise si nici la oameni. Cred ca ar trebuii sa scriu niste reguli cândva. Toate acele iubiri pierdute, toate acele momente frumoase petrecute in doi, goi, cu un pahar de vin si niste lumânări par niste scene desprinse dintr-un film. Dar filmul ala in care trăiești e doar viata ta! Tu esti scenaristul. Cum ti-ar place sa se termine? Daca ma intrebi pe mine, eu as prefera sa mor la 34 de ani, dupa o masa cu prietenii mei, dupa ce am facut tot ce mi-am propus sa fac si dupa lucruri de care oamenii mereu sa-si aducă minte cu zambetul pe buze. Nu la 90 de ani, uitat undeva intr-un colț de lume si de care nimeni nu-si mai aduce aminte.

///
–  Cu ce te servesc, Dan?
–  O ceașca de speranta te rog!
–  Aici sau la pachet!
–  La pachet! Acum mai am, dar s-ar putea s-o pierd pe acest drum!
–  Avem acel „maine” dintr-un motiv, nu crezi?
–  Ceea ce eu cred si ceea ce eu vreau sunt niste iluzii in momentul de fata. Si oricat de mult as vrea sa pot sa le transform in realitate nu mai am cum.
–  Am vazut ca porți acea bricheta cu tine. Da-le foc! Dupa un timp o sa vezi ca am avut dreptate. Fumul ala e un mesaj clar ce se vede de departe. Asa făceau indienii. Asa inca comunicam si noi, cei din acest secol. Doar ca nu mai dam foc la paie. Dam foc la iluzii, la sentimente, la amintiri…fum, un mesaj si viata merge mai departe!

///

Standard
Uncategorized

Am incredere

Am vrut sa fiu acel om! Am vrut! Mi-am dorit enorm de mult. Am stiut din start ca nu o sa-mi fie usor, insa nu mi-am imaginat niciodata ca poate sa fie atat de greu. Am cazut si m-am ridicat. M-am lovit, am urlat de durere, dar am mers mai departe. Uneori nu simti absolut nimic in tine. Ai vrea sa simti ceva, dar nu simti. Pasesti mai departe si speri ca acel chip la care privesti dimineata dupa dimineata cum doarme langa tine sa-ti aduca acel gram de nebunie mult visata. Uneori cautam vinovati pentru deciziile nostre, in special atunci cand ei nu exista. Cautam sa gasim acel altceva intr-o lume ce nu percepe decat ceea ce vrea sa perceapa. Purtam zeci si zeci de masti, purtam zeci si zeci de haine, creem cuvinte noi pentru lucruri vechi, incercam sa repetam experiente placute, vorbim despre fapte ce ne aduc zambetul pe buze, insa in spatele la toate aceste lucruri sta o lume ce zace inchisa in noi. E o lume pe care o simtim adanc in noi, insa despre care niciodata nu vorbim pentru ca ea este definita doar in cuvinte ce nu pot sa fie rostite. Ea se vede in privire. Ea se simte in atingeri si mai devreme sau mai tarziu, ai sa ajungi sa arati acea lume unui om care poate nu o merita pe deplin. Sau poate nu reuseste in acel moment sa o inteleaga cu adevarat.

Probabil ca nimic nu se compara cu acea bucurie pe care o resimti in tine atunci cand stii ca ai pentru ce astepta, cand ai siguranta ca acel om o sa fie acolo si maine, iar alteori… pleci. Alteori pur si simplu preferi sa te distantezi, sa uiti o secunda ca altcineva traieste langa tine, ca respira acelasi aer cu tine, ca se „hraneste” cu cuvintele tale, ca te iubeste mai mult decat ai putut tu visa ca s-ar putea intampla vreodata. Faci aceste lucri pentru ca te simti pierdut intr-un ”joc” pe care nu mai poti sa il controlezi pe moment. Pana la urma, oare toate aceste amintiri frumoase pe care le adunam in fiecare zi unde se duc? Oare nu suntem noi acei oameni care ne definim viata asa cum vrem?

kez-a-kezben

///

– Uneori pierzi ceva drag ca sa castigi ceva mult mai mult si mai bun, nu?

– Nu e chiar asa. Pierde cel care numara. Pierde cel care refuza sa inteleaga ca nimeni nu e de inlocuit pe acest pamant.

– Si tu? Si tu ai fost inlocuit?

– Probabil ca nu, insa nu cred ca mai e mult pana acolo. Nu pot spune cu mana pe inima ca sunt deja inlocuit, insa vechile obiceiuri se uita greu. Mult prea greu. Chiar niciodata daca as sta sa numar…

– Cat poti sa mai pierzi?

– Pot! Pot mult mai mult. Pot pentru ca m-am obisnuit sa privesc luna de pe cer si nu soarele. Pot pentru ca orice femeie pe care am intalnit-o in viata mea nu a fost altceva decat un alt chirurg. Pot pentru orice alt motiv as avea sa ma agat de o speranta prefer sa-l ingrop adanc in mine si sa il las acolo. Sa uit de el. Sa il las sa se incece printre ganduri. Chiar pot…sa privesc doar o piele catifelata, formele curbate, zambetele schitate in graba. Pot mult mai mult de atat…!

– O iubesti?

– Am incredere…!

///

Daca ai sa astepti pana atunci cand crezi tu ca esti pregatit, ei bine ai sa astepti toata viata si tot nu ai sa fi pregatit!

Standard
Uncategorized

Privirea ei

Am invatat sa daruiesc. Nu imi amintesc cand, insa stiu ca trebuie sa daruiesc. Uneori ma regasesc in locuri hilare si inconjurat de femei oarecum  ciudate pentru stilul meu de viata, insa nu tot timpul imi amintesc cum am ajuns acolo. Nu stiu daca fac aceste lucruri doar ca sa ma provoc pe mine sau sa-mi demonstrez ca mai stiu cum e sa-ti stergi acele urme de ruj ce iti raman dupa ce saruti o femeie pe care nu ai vazut-o in viata ta. Poate ca putin din ambele. Uneori imi este dor de o discutie buna, imi este dor de o discutie care sa ma tina prins acolo in privirea ei si care sa ma faca sa ascult mai mult si nu sa vorbesc mai mult. Pentru mine e clar ca lucrurile bune se intampla in viata acelor oameni care stiu sa astepte, dar uneori tocmai aceasta asteptare ma departeaza de acele femei care merita mai mult. Stiu ca nu e suficient sa iti doresti ca sa ai parte de iubire, ca sa ai parte de fericire, ca sa pasesti pe acea culme, insa e esential sa-ti doresti!

Nimeni nu poate sa-ti spuna cand sa pleci sau cand sa ramai. Nimeni nu are dreptul sa decida pentru tine si adevarul e ca nimeni nu ar trebuii sa decida pentru noi, pentru acesti oameni care credem despre noi ca suntem puternici si care chiar daca seara ne punem in acel pat cu lacrimi in suflet, ne trezim de dimineata cu zambetul pe buze. Acele lucruri simple mereu au sa ma faca sa merg mai departe. In seara asta un bun prieten ma intrebat:” ce inseamna succesul? Ce inseamna fericirea?”. Pana la urma cred ca succesul, fericirea si restul inseamna sa gasesti acel lucru, acea persoana pe care o iubesti si sa ramai acolo langa ea! Toate acele lucruri simple au sa ne schimbe perspectivele, dar pentru nimeni nu trebuie sa ne schimbam noi! Mai devreme sau mai tarziu, cu totii asteptam pe acel „cineva” care sa ne motiveze atat de puternic incat sa ne schimbam viata.  Cu siguranta ca daca cineva din viata mea o sa ma  faca sa uit de trecut, atunci cu siguranta merita sa fie acolo in viitorul meu…!

603919_10151514271123077_720141405_n

Intr-un anumit punct trebuie sa te decizi ce faci: te opresti sau mergi mai departe? Fiecare e prins intr-o anumita poveste, insa atunci cand nu esti multumit cu tine si cu alegerile tale cel mai bun lucru pe care il poti face e sa te opresti si sa incepi sa-ti construiesti propria poveste, propriul castel de vise, propria viata. Nimeni nu isi doreste o viata simpla. Daca s-ar intampla lucrul acesta, atunci am ramane prinsi intr-o lume plictisitoare, intr-o lume care traieste dupa un anumit cod, dupa o anumita rezonanta a unor reguli impuse de o societate ce nu isi doreste ca tu sa evoluezi. Nu e greu sa construiesti un imperiu fals, insa atunci cand te lovesti de realitate nici un vis din acel castel nu o sa reziste. Toate au sa se spulbere sub privirea unui om sau sub puterea unui cuvant rostit de un apropiat mai in gluma sau mai in serios. Astea sunt lectii de viata. Acele momente in care realizezi ca nu mai ai nimic. Acele momente in care esti doar tu, un pahar in mana, o sticla langa tine si acea tigara…!

Standard
vorbind despre dragoste

Iubirea nu se uita!

– Cred ca stii ca nu esti singura femeie din viata lui, nu?
– Da! Stiam ce ma asteapta din primul moment cand l-am intalnit, dar sincer, nu mi-a fost frica nici o clipa. Am stiut ca pentru el am sa fiu doar o alta rochita dintr-o garderoba, doar un trup zvelt care sa ii atraga atentia simturilor pentru moment si sa ii satisfaca orgoliul lui masculin.
– Imi pare rau ca te vad acum asa trista, atat de abatuta, ca o barca pustie pe un lac de munte…!
– Sti, m-am gandit mult la discutia noastra.
– Care discutie?
– Acea discutie cand imi povesteai despre vise, despre oameni frumosi si a ale lor sentimente, cand fara sa vrei ma faceai sa cred in mine, sa cred in visele mele, cand imi insufleteai credinta in mai bine, in ziua de maine.
– Asa dar…!
– Nici macar o clipa nu m-am gandit ca tu ai putea sa ma iubesti. Nu stiu de ce, dar nu am incercat sa inteleg de ce esti asa bun cu mine. Ma durea cand citeam acele randuri pentru ca ma regaseam in povestile tale si poate din acest motiv l-am ales pe el. L-am lasat sa ma conduca pe un drum fara intoarcere. Te-am abandonat acolo. Acum, au trecut cativa ani peste noi si poate nu ar trebui sa iti spun, dar singurul om pe care il cautam in el ai fost tu, pentru ca pe tine te-am iubit asa cum pe el nu am putut niciodata sa o fac. Stiu ca suna ciudat si iti este foarte greu sa ma crezi, dar uneori ma trezesc si  imi este dor de tine. Sunt zile cand ma trezesc la cinci dimineata si plang singura in baie. Plang pentru ca imi este foarte dor sa iti aud glasul la acea ora, sa simt cum ma ocrotesti cu privirea ta, cu dorinta ta de a ma avea langa tine…!

– Inceteaza, termina cu prostiile! A fost doar alegerea ta. Nu cred ca iti faci bine cand rascolesti in timp dupa oameni care au murit. Nu cred ca imi faci mie bine cand imi amintesti cat te-am iubit. Eu cred ca pot sa spun ca te-am iubit si ti-am aratat acest lucru indiferent de conditii si imprejurari, dar mereu m-ai lasat mereu singur si ai plecat. Mereu ai crezut ca sunt un om nebun, un om care nu are puterea sa creada in tine! Imi pare rau, dar nu puteam sa aleg sa imi duc viata mai departe cand pentru tine eram doar o optiune iar tu pentru mine insemnai viata intreaga. Am ales calea cea mai grea pentru mine si nu imi pare rau de tot ce s-a intamplat. Imi amintesc si acum ziua cand m-am hotarat sa te ingrop in mine. A fost ziua cand am decis ca acest oras imi face mai mult rau decat bine si atunci am fugit de mine doar ca sa te uit pe tine. Pare greu de crezut, dar tot ce tu ai citit au fost doar florile de pe acel mormant. Acel mormant unde te-am ingropat pe tine, acel mormant ce poarta azi un nume: sufletul meu.

– Dansezi cu mine?
– Poftim?
– Dansezi cu mine in noaptea asta? Vreau sa imi aduc aminte de acel dans, cand ca doi copii am dansat prin ploaie si ne bucuram de zambete si ganduri curate.
– De ce imi ceri acest lucru? Stii ca imi este foarte greu sa renunt la…!
– Nu vreau sa renunti, doar vreau sa iti aduc aminte ca uneori dansam doar pentru a ne aduce aminte si uneori doar pentru a uita. Tu imi spuneai lucru acesta! Asa suntem noi, oamenii. Vrem sa facem ceea ce simtim dar nu spunem cu glas tare.Vreau sa nu mai fugim si sa ne ascundem acolo unde nimeni nu ne poate…
– Si vrei sa imi spui ca tu ai mai facut intre timp acest lucru?
– Hai sa ne oprim si sa ne bucuram ca ne-am reintalnit. Nu cred ca stii cat de mult ma bucur ca te-am reintalnit dupa atata timp.
– Da. Cred ca ar fi mai bine sa ne terminam paharul de vin in liniste si sa vorbim despre orice altceva decat sa incercam sa mai punem sare pe acele rani care nu se vor inchide niciodata.

 

Sorbind din paharul de cristal ce purta un vin sec si rosu precum sangele unui om in el, a continuat sa o priveasca. Nu ii venea sa creada ca inca o mai iubeste, insa ceva din trecut nu il mai lasa sa retraiasca acele clipe. Dragostea lui nu a disparut si parca intr-o fractiune de secunda toti acei ani s-au evaporat ca prin minune. Ii venea sa o ia in brate si sa ii sopteasca ca daca ar putea, ar sta asa toata viata lui doar ca sa ii auda inima ei cum ii bate alaturi de inima lui. Daca ar putea, ar cauta raspunsurile la intrebarile lui la ea si nu ar mai avea nesiguranta unui nou inceput. Macar de un singur lucru erau siguri, dar din pacate pentru ei l-au aflat asa de tarziu…au aflat ca iubirea nu se uita! !

Standard
motivational, vorbind despre dragoste

Cand iubirea ramane…

Miracolele se intampla in viata celor care cred in ele. Nu stiu cum sunt altii, insa eu mereu resimt o ciudata placere atunci cand iubesc pe cineva care nu ma iubeste. Poate ca sunt sadic sau poate doar m-am obisnuit sa fiu mereu ratacit prin gand si ploi. Ma misc printre oameni cu o rapiditate ce uneori ma surprinde si pe mine. Si nu e vorba doar despre ganduri. E despre oameni si despre ochii lor ce ma fascineaza chiar daca ii vad intr-o aglomeratie de pe strada. E despre frumusetea ochilor ce nu vine de la forma sau culoarea lor. E despre frumusetea ce vine de la modul in care ne privesc. Stii, ochii sunt poarta sufletului si tot ei sunt cei care ne indruma pasii spre o poveste cu un Fat Frumos sau o Ileana rapita de un timp mult prea crud.

Exista zeci si zeci de moduri in care te poti ridica de jos, insa pana la urma tot ce conteaza e faptul ca nu ai renuntat, ca ai luptat. Si chiar daca te ascunzi dupa acea masca de om puternic, unele gesturi te tradeaza si nu doar prin aparenta. Asa stim noi sa traim si cu mici secrete ne hranim sufletele ranite…! Ne hranim din povesti de iubire traite pe graba la ceas de seara. Ne hranim din saruturi lungi si pasionale ce ne descretesc fruntile arse de razele unui soare ce ne scalda in fiecare zi. Ne hranim din regrete atunci cand nu apucam sa facem tot ceea ce spunem. As vrea sa pot scrie un ghid pentru oameni ca mine, pentru acei oameni care gresesc fara sa realizeze ca le-a fost teama sa greseasca. Pentru acei oameni care au pasit mai departe nu pentru ca asa e firesc.  Acum crezi ca stii sau cel putin iti doresti sa crezi ca stii. In inocenta ta nu exista lucru care iti poate perturba linistea. Poate doar inca un sarut furat la ceas de seara, sau poate doar o noapte de amor intr-un dormitor obscur in care fiecare respiratie ti se pare ametitoare, mult mai puternica si mai ametitoare decat o sticla de vodka bauta pe graba. Unele lucruri se schimba. Unele lucruri se schimba nu pentru ca iti doresti sa se schimbe, doar pentru ca asa e natura lor. Asa suntem si noi, oamenii. Ne nastem, crestem, invatam, evoluam. Cu fiecare om ce intra in viata noastra ajungem sa invatam tot mai mult. Poate ca aici sta tot secretul unei vieti minunate, unei vieti incarcata de momente care iti taie respiratia. Frumusetea vine din detalii, vine din armonia detaliilor, vine din acel „strop” care face diferenta intre noi. Indiferent ce ai sa crezi in acea dimineata cand te trezesti in graba, cand te ridici din pat de langa ea si iti spui „a fost ultima data cand mai fac acest lucru!”, pana la urma, daca nu reusesti sa intelegi nimic din toate acele priviri dulci, daca nu reusesti sa intelegi nimic din acea daruire, niciodata nu ai sa poti sa spui ca ai facut dragoste in viata ta…

Standard
vorbind despre dragoste

Pe varfurile degetelor

„Puteai sa imi spui si mie ce si de gand. Nu aveai voie sa ma lasi sa cad. Nu am meritat acest lucru niciodata. Ai tacut atunci cand trebuia sa vorbesti si mi-ai vorbit atunci cand trebuia sa taci.”

Asta e viata. Uneori ne ridicam pe varfurile degetelor de la picioare ca sa simtim gustul dragostei. Ne agatam de un vis, iubim o imagine, ne atrage ceea ce nu putem avea si nu reusim sa uitam primul sarut furat in graba la ceas de seara…

Standard