Uncategorized

Oameni mici cu suflete mari

În general nu scriu astfel de lucruri aici, însă azi o fac. E o lume paralelă oameni buni! O lume a lor și o lume a noastră. Poate nu sunt eu în măsură eu să judec și poate că nici nu am dreptul. Eu sunt binecuvântat de Dumnezeu. Am două mâini, două picioare, o minte ce înca funcționează în parametri normali cred și un suflet ce uneori, ca azi de exemplu, se simte neputincios și sfâșiat. Sunt puține momentele alea când rămân prost de-a dreptul în fața unei realități crude. Și sunt puține momentele când după un astfel de moment, vin în acel loc pe care îl numesc „acasă” și încerc să găsesc o soluție și pentru ei…!

///

O zi normală de joi din ianuarie. Un supermarket dintr-un mall din Timișoara. O femeie îmbrăcată modest cu doi copilași după ea. Era la banda de lângă mine. Se vedea că acei copilași sunt crescuți cu mult bun simț după cum se comportau. Pe bandă erau o rudă de salam, o sticlă de 1.5 L de lapte, câteva conserve și o pâine. Nu erau alcool sau altceva. Am prostul obicei să observ tot felul de tâmpenii. În spatele ei doi tineri pe la 16 -17 ani și încă câteva persoane ce își așteptau rândul ca să-și plătească cumpărăturile. Femeia scoate dintr-un buzunar o pungă cu mărunțiș. Erau numai monezi de 10 bani și de 5 bani. Își cere umil scuze caseriței pentru că ăia sunt toți banii pe care îi are și speră să îi ajungă. Își cere scuze și celor din spatele ei pentru timpul de așteptare ca acea caseriță să numere monezile. Toată lumea stă liniștită și așteaptă în rând. Banda mea era deja blocată și stăteam. După ce îi numără caserița îi spune că are 17 lei și 60 de bani și că e în regulă. Poate să plece cu acele cumpărături liniștită după ce îi dă restul. O strig pe caseriță și mă ofer să îi achit eu cumpărăturile. Caserița mă privește lung, îmi zâmbește și îmi spune că acele cumpărături au fost deja achitate. Eu insist, dar ea nu îmi mai răspunde. Scoate bonul, deschide casa și îi oferă rest. Femeia se uită lung și spune că e o greșeală că ea nu a dat o bancnotă de 50 de lei. Caserița insistă să primească restul și îi mulțumește. Femeia rușinată lasă capul în pământ și insistă, însă își primește într-un final cumpărăturile și restul și îi mulțumește cu lacrimi îi ochi acelei tinere. În acea secundă am crezut că pică pământul pe mine. Îmi spuneam în gând: „uite că mai sunt și oameni cu suflet mare!”. Dar nici nu am apucat să mă gândesc prea mult că i-am auzit pe acei doi tineri cum au spus către caseriță că este una dintre cele mai extraordinare persoane și că ei nu mai vor nimic. Au facut rapid doi pași către acea femeie și i-au întins o bancnotă de 100 lei. Spuneau că ei nu au nevoie de acei bani. Voiau să își cumpere țigări, dar ea are nevoie mai multă de acei bani pentru cei mici decât au ei de țigări. Toți cei aflați în preajmă au oferit ce au putut și cât au putut. Mâncare, dulciuri, bani. Am încercat să vorbesc cu ea, dar ea plângea. M-am întors la caseriță să îi mulțumesc pentru gestul ei. A zâmbit senin și mi-a spus: „Nu puteam să primesc un cadou mai frumos de la Dumnezeu de ziua mea!”.

Uite că mai sunt oameni buni, chiar dacă sărbătorile au trecut! Uite că bunătatea nu a murit! Uite că încă mai suntem OAMENI! Chiar dacă unii muncesc pe salarul minim pe economie nu uită că sunt oameni!

La mulți ani, suflet bun! I-am spus acolo și o spun și aici! La mulți ani! Dumnezeu nu doarme! NICIODATĂ!!!

///

Cuvintele mele sunt de prisos. Cu acei doi tineri aș vrea să beau o cafea într-o zi. Aș vrea să stau cu ei și să îi cunosc mai bine! Să le zic „Mă-nclin!” cu mâna pe inimă și că țara asta încă mai are un viitor cu astfel de oameni! Că poate dacă nu erau ei, nici restul nu săreau așa să o ajute pe acea femeie.

Când văd astfel de lucruri îmi vine să mă pun în genunchi și să pup pământul că de bine sau rău eu pot să duc viața pe care o doresc să o duc. Că nu am constrângeri, că îmi permit multe și că uneori pot să ajut astfel de persoane! Și tot ce mai pot să zic e atât: oameni mici cu suflet mare… mulțumesc vouă pentru lecția de azi!

PS: nu am să dau numele supermarket-ului, dar am să îl caut pe manager-ul de acolo să îi mulțumesc personal pentru astfel de angajați!

Standard
Uncategorized

Apus de soare

#Începutul, dar si sfârșitul unei iubiri, mereu tine de alegere.#

     Am inceput sa cred cu tărie ca acele relații care pornesc cu stângul si care nu se dezvolta pe cel putin trei principii sunt eșuate din start. Pentru mine prioritare au fost, sunt si o sa fie mereu acestea: increderea, respectul si dragostea. Sunt lucruri pe care oricat de multi bani ai avea, nu o sa le poti cumpara. Pe langa ele ar mai fi răbdarea, moralitatea, integritatea si caracterul. Dar pe astea le afli in timp. Nu ai cum sa le vezi de la inceput pentru ca unii le mimează foarte bine. Vârsta pentru mine nu este data de câți are acel om. Ea imi este data mereu de experiențele prin care a trecut acel om. Si mai mult, de modul cum a reusit sa se împace cu trecutul lui. Suntem oameni si greșim. Unii ar spune ca nu e normal sa greșești. Eu cred ca atunci cand greșești este cea mai mare dovada ca ai incercat. Nu la toti le iasă in viata din prima, dar pana la urma nu asta face diferența între învins si câștigător? Oare câștigătorul daca ar fi renunțat ar mai fi câștigat?

„Sentimentul de a fi iubit foarte mult de cineva iti da putere;

sa iubesti foarte mult pe cineva iti da curaj”

 Lao Tzu

image

///

   Nu te căutam pe tine. Priveam prin mulțime. Nu căutam pe nimeni, dar zambetul tau a schimbat totul. Un zâmbet, o privire si am fost pierdut. Inca sunt pierdut. Am incercat in disperare sa nu te iubesc atat de mult încât sa mai rămână in mine acea dorita de a te vrea, dar acel zambet si ceea ce am vazut in ochii tai, au schimbat totul. Chiar si acum, dupa ce nu mai esti aici, dupa ce te-am pierdut si regret ca ne-am iubit doar de câteva sute de ori, acel zâmbet inca schimba totul in mine. Ah… daca am scrie scrisori de dragoste mai des, daca nu am mai bea ca sa uitam ceea ce sufletul nostru stie ca inca exista si nu am mai încerca sa ne futem reciproc la cap dintr-un orgoliu tâmpit, poate ca atunci si doar atunci ne-am putea reîntoarce in acel loc, in fata acelui bar, pe acel ponton de pe marginea acelui lac, fiecare cu paharul lui in mana si sa ne redescoperim, si de ce dracului nu si sa ne reîndrăgostim. De data asta subit si iremediabil. Totuși… apus de soare sa fie acest lucru oare?

///

Standard
Uncategorized

O dragoste mediocră?

Și uite cum zboară timpul ăsta! Parcă mai ieri cumpăram bradul ăla de Crăciun și pregăteam decorațiunile. Acum, a trecut și Paștele. Luna mai bate deja la ușă, iar eu adun vise. Le pun pe hârtie. Pe unele le pun în stand by. Pe altele le fac prioritate. Adun corpuri ca să-mi umplu un gol. Adun momente pline de însemnătate, dar care mă golesc de orice formă de conținut. Ai să-mi spui:”bine mă fericitule! Tu te plângi? Tu cu atâtea femei frumoase care te trezesc în fiecare dimineață cu un sărut?”. Nu știu ce doare mai tare. Faptul că mă ridic încet dar sigur de jos, sau simplul fapt că nu e acel om acolo?

Dragostea mea e una nebună! Plină de momente ce te lasă pentru o clipă fără respirație. Cu mulți nervi, dar și cu multă fericire. Și fericirea se arată. Pe chip. În ochi. Dragostea mea e una absurdă. Cu multe nopți nedormite. Unele de dor. Altele de drag. Cu drumuri făcute spre acel loc pe care l-am numit acasă doar ca să nu uit cum e să fiu eu cel care cade și își sfărâmă sufletul ca o piatră sub lovitura de grație a unui ciocan. Ah, la dracu cu toată lumea asta idioată și cu percepțiile lor eronate. Aseară am cunoscut doi oameni superbi. Doi oameni care se iubesc dincolo de limitele unei societăți bolnave și infestate de prejudecăți tâmpite!  O să vină și ziua când am să vă povestesc și despre ei. Poartă o poveste ce merită dusă mai departe. O poveste de iubire ce se trăiește în culise, nu pe facebook sau pe blog. O poveste din care fiecare dintre noi ar putea să învețe că dacă vrei cu adevărat reușești! Și dacă iubești lupți. Nu renunți. Nu la tine și nici la cel de lângă tine!

image

Dragostea mea nu e pentru oricine. E complicată. Greu de înțeles.  De cele mai multe ori fără sens. Ce se hrănește cu certitudini. Cu fapte. Cu șoapte de amor. Cu dulcegări. Cu nopți pierdute în doi, goi, fără impresii și fără menajamente. Cu duritatea unui cuvânt spus când trebuie, dar fără frică. În dragoste nu poți să pierzi ceea ce nu ai avut niciodată! Sublim sau nu, oamenii frumoși stiu că ei nu s-au născut așa. S-au construit așa de toate poveștile de iubire din viața lor. Dragostea mea nu este mediocră. Iar dacă ai așteptări, ai face bine să le lași la ușă. Atunci când te hotărăști să intri… să o faci ca și cum nu ai mai pleca niciodată!

Uneori tot ce avem nevoie în această viață e o cafea. Lungă și cu mult lapte. De dimineață. Cu piese noi și vechi în căști. De un avion. De o călătorie la câteva sute de kilometrii. De o mâncare bună. De oameni noi. De caractere noi. De vorbe noi. De povești noi. Ai nevoie să fi măcar pentru o zi un alt om. Să faci ceea ce nu ai mai făcut până azi. Stiu, sună atât de nebunesc ceea ce scriu aici, însă așa poate ai să te refaci și ai să înțelegi cu adevărat că la momentul potrivit ai să întâlnești și acel om care doar dintr-o privire o să-ți lipească la loc toate acele bucăți de inimă sparte. Nu o altă flacără. Un alt foc ce să te ardă în fiecare zi. În inima ta. În tine. Exact ca in celebra zicală. „Ce faci? Te iubesc!”.

Standard
Uncategorized

The Live by Mihai Bendeac

Trebuie sa recunosc ca nu prea am fost eu un mare fan a lui Bendeac. Dar omul are valoare. Si am ras mult in ultimul timp la glumele lui. Si vine la Timisoara sambata. De la ora 20. La Capitol. Si vreau sa merg. Dar nu vreau sa merg singur. Asa ca pun la bătaie un bilet. Cine vrea sa vina cu mine? Primul care da un e-mail la dan.necsa@gmail.com il iau cu mine. 😃

image

Ce zici? Te bagi?

Mai multe INFO despre eveniment gasesti aici!

PS: Inca nu am cumpărat biletele. Sper sa mai găsesc maine! 😂

Standard
Uncategorized

ramasite

Trecutul tau e doar o poveste. Nimic mai mult. Si atunci cand ai sa realizezi acest lucru, doar atunci, ai sa intelegi ca esti pregatit pentru ceva nou, pentru ceva mult mai bun. Nu astepta ca acel om ”perfect” sa calce in viata ta. Nu ai sa stii daca e sau nu acel om! Nu ai de unde. Calca tu in viata oamenilor ca si cum ai fi omul ”perfect” pentru ei. Ah…dar am uitat. Nu ai cum pentru ca trecutul tau nu te lasa. Nu-i asa?

5925638c15d7ee8_cd5ceee8ce88-post

Intoace placa. Schimba ceva din viata ta. Indiferent cat de minor e acel lucru. Ucide rutina. Incearca ceva nou. Fa ceva ce ti-ai dorit de mult sa faci. E simplu. Nu astepta ca sa apara cineva si sa iti schimbe viata. Aici nu esti intr-un film. Esti doar tu si viata ta! Daca nu ai putere, sper macar ca ai putere sa privesti cum altii isi schimba viata!

De fiecare data cand ajung intr-o situatie dificila si reusesc sa gasesc cel mai minor lucru de care sa rad, cand gasesc orice nenorocit de motiv sa fac glume pe seama lui, stiu ca am sa castig! Stii de ce? Pentru ca atunci realizez ca nu exista probleme fara solutii. E adevarat ca unele nu ne plac pe moment, insa in timp invatam sa traim cu ele. Invatam sa traim cu propriile noastre decizii. Si chiar daca nu crezi in acest moment in ceea ce-ti spun, viata e dreapta! Niciodata nu iti ofera mai mult din ceea ce poti tu duce!

Standard
Uncategorized

Am incredere

Am vrut sa fiu acel om! Am vrut! Mi-am dorit enorm de mult. Am stiut din start ca nu o sa-mi fie usor, insa nu mi-am imaginat niciodata ca poate sa fie atat de greu. Am cazut si m-am ridicat. M-am lovit, am urlat de durere, dar am mers mai departe. Uneori nu simti absolut nimic in tine. Ai vrea sa simti ceva, dar nu simti. Pasesti mai departe si speri ca acel chip la care privesti dimineata dupa dimineata cum doarme langa tine sa-ti aduca acel gram de nebunie mult visata. Uneori cautam vinovati pentru deciziile nostre, in special atunci cand ei nu exista. Cautam sa gasim acel altceva intr-o lume ce nu percepe decat ceea ce vrea sa perceapa. Purtam zeci si zeci de masti, purtam zeci si zeci de haine, creem cuvinte noi pentru lucruri vechi, incercam sa repetam experiente placute, vorbim despre fapte ce ne aduc zambetul pe buze, insa in spatele la toate aceste lucruri sta o lume ce zace inchisa in noi. E o lume pe care o simtim adanc in noi, insa despre care niciodata nu vorbim pentru ca ea este definita doar in cuvinte ce nu pot sa fie rostite. Ea se vede in privire. Ea se simte in atingeri si mai devreme sau mai tarziu, ai sa ajungi sa arati acea lume unui om care poate nu o merita pe deplin. Sau poate nu reuseste in acel moment sa o inteleaga cu adevarat.

Probabil ca nimic nu se compara cu acea bucurie pe care o resimti in tine atunci cand stii ca ai pentru ce astepta, cand ai siguranta ca acel om o sa fie acolo si maine, iar alteori… pleci. Alteori pur si simplu preferi sa te distantezi, sa uiti o secunda ca altcineva traieste langa tine, ca respira acelasi aer cu tine, ca se „hraneste” cu cuvintele tale, ca te iubeste mai mult decat ai putut tu visa ca s-ar putea intampla vreodata. Faci aceste lucri pentru ca te simti pierdut intr-un ”joc” pe care nu mai poti sa il controlezi pe moment. Pana la urma, oare toate aceste amintiri frumoase pe care le adunam in fiecare zi unde se duc? Oare nu suntem noi acei oameni care ne definim viata asa cum vrem?

kez-a-kezben

///

– Uneori pierzi ceva drag ca sa castigi ceva mult mai mult si mai bun, nu?

– Nu e chiar asa. Pierde cel care numara. Pierde cel care refuza sa inteleaga ca nimeni nu e de inlocuit pe acest pamant.

– Si tu? Si tu ai fost inlocuit?

– Probabil ca nu, insa nu cred ca mai e mult pana acolo. Nu pot spune cu mana pe inima ca sunt deja inlocuit, insa vechile obiceiuri se uita greu. Mult prea greu. Chiar niciodata daca as sta sa numar…

– Cat poti sa mai pierzi?

– Pot! Pot mult mai mult. Pot pentru ca m-am obisnuit sa privesc luna de pe cer si nu soarele. Pot pentru ca orice femeie pe care am intalnit-o in viata mea nu a fost altceva decat un alt chirurg. Pot pentru orice alt motiv as avea sa ma agat de o speranta prefer sa-l ingrop adanc in mine si sa il las acolo. Sa uit de el. Sa il las sa se incece printre ganduri. Chiar pot…sa privesc doar o piele catifelata, formele curbate, zambetele schitate in graba. Pot mult mai mult de atat…!

– O iubesti?

– Am incredere…!

///

Daca ai sa astepti pana atunci cand crezi tu ca esti pregatit, ei bine ai sa astepti toata viata si tot nu ai sa fi pregatit!

Standard
Uncategorized

petale de trandafiri

 Statea ghemuita intr-un colt al patului. Goala. Privea cu incredere spre mine, acel barbat de langa ea.  Era printre putinele situatii in care chiar avea incredere ca o sa fie bine, ca nu o sa fie nevoita sa se duca sa faca dus, sa se imbrace si sa plece atunci cand totul se termina. Era un nou inceput pentru ea si o alta lume pentru mine. Chiar daca nu o intelegeam si nu reuseam sa ii aud decat o parte din cuvinte, am mers mai departe. Stangaci ca de obicei, dar cu zambetul in coltul gurii, am continuat sa-i sarut pielea catifelata si sa-mi plimb mana prin parul ei. Simteam ceva in mine. Ceva se misca in sufletul meu. Chiar daca am iubit doar de cateva ori in aceasta viata, stiam ca nimic nu o sa se compare cu acea noapte. O lumina difuza strabatea acea camera de la stanga la dreapta. Era singurul punct de reper pentru mine. In rest, mergeam pe increderea mea in parfumul ei ce imi dadea o stare de euforie, acel parfum ce imi facea imaginatia sa zboare. Imi doream atat de mult si de tare trupul ei incat eram in stare sa rup orice bucatica de incertitudine din mine si sa o afisez pe acel perete alb ce statea in spatele meu. Nu-mi amintesc cum am ajuns acolo, insa o sa-mi amintesc mereu acel moment in care am prins-o de mana si i-am soptit ca e momentul sa uite de orice clipa de slabiciune si sa isi aminteasca ca merita mai mult, ca merita fiecare gram de fericire si sa isi aminteasca ca orice vis poate sa devina realitate daca crede cu adevarat in acea noapte. Stiam ca daca am sa-i sarut mintea, trupul ei o sa ma urmeze indiferent unde as merge.

f9db895_1b_08941936_5691c4_b-post

Probabil ca am sa raman doar „acel nebun” pentru ea, asa cum si ea o sa ramana mereu doar „acea femeie” pentru mine. De printre acele petale de trandafir intinse pe acel pat am invatat ca daca te respecti suficient de mult pe tine, mereu ai sa mergi mai departe. Daca te respecti suficient de mult ai sa pleci departe de acele lucruri care nu-ti mai folosesc. Ai sa pasesti mai departe de acele lucruri si oameni care nu te mai ajuta sau acele care nu te mai fac fericit.  Si chiar daca uneori credem anumite lucruri despre un om, nu e obligatoriu ca acel om sa fie asa cum noi gandim despre el. Si intr-un final, mereu o sa regretam doar acele sanse pe care nu le-am oferit unui om si acele sanse pe care nu le-am fructificat cand ne-au fost oferite in dar…!

Standard
Uncategorized

Praf de stele

Fantomele sunt adevarate. Ele traiesc in noi si uneori…chiar castiga!

Atunci cand crezi lucrurile bune, ele chiar se intampla. Nu ai sa reusesti niciodata sa vezi puterea care zace in tine. Ea mereu sta ascunsa dupa doua persoane: tu si omul care profita de slabiciunea ta! Asa se intampla cand nu alegem. Pur si simplu preferam sa definim o lume din iluzii. Preferam sa cautam lumina intr-un intuneric ce ne apasa pe suflet. Uitam cine suntem si tindem spre un alt om. Uitam acele clipe cand in fiecare zi zambeam fara motiv, cand radeam din orice si oricum fara sa tinem cont ca cineva anume e langa noi sau nu. Spunem ca suntem multumiti. Spunem ca uneori suntem fericiti atunci cand nu stim cum arata alta fericire. Acum intreb: oare viata are nevoie de vreo lectie de la noi? Oare timpul asteapta pe cineva? Cred cu tarie ca unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care un om poate sa-l traiasca este acel sentiment cand priveste la zambetul de pe chipul omului de langa el si stie ca acel zambet e doar din „vina” lui.

558161_328853060571345_1825543681_n

Am ajuns sa nu mai incerc sa inteleg. Acum doar accept lucrurile cum vin. Unele sunt atat de frumoase incat imi stau in minte ore bune, iar altele doar vin si pleaca. Uneori nu stim sa apreciem un moment pana el nu devine doar o amintire, iar alteori alergam de nebuni dupa…fericire! Asa e cu acea cafea facuta la ibric de dimineata sau cu tigara aia ce se stinge singura in scrumiera de pe masa.

Atunci când se încheie ziua, cine eşti ţine doar de tine!

Standard
Uncategorized

Amintiri

Reuseste sa-ti intaresti credinta. E ceea ce te face sa-ti ti in viata speranta! Atata timp cat ai speranta, cu siguranta o sa ramai in viata!

 

Sunt nopti pe care ai vrea sa le opresti pe loc. Ai vrea sa faci lucru acesta pentru ca acolo ti-ai ragasit o bucata din sufletul tau. Acolo, in acea noapte ti-ai gasit iar zambetul pe chip. Uneori ne agatam cu putere de un om si nu vrem sa ii dam drumul chiar daca nu avem ce cauta in viata lui. Ne agatam de orice cuvant al lui si incercam sa il facem real ca poate asa o sa ajungem in acel moment si noi cand o sa uitam pentru o secunda cine suntem si ce facem. Speram ca doar asa ziua de maine o sa arate mai bine, daca noi avem un tel, daca noi nu uitam sa iubim. Ne regasim in zeci si zeci de povesti, insa nu tot timpul gasim si ceea ce gasim. Uneori gasim doar…amintiri!

///

– Vreau sa dorm aici. Vreau sa dorm cu tine. Vreau sa dorm asa cum nu am mai dormit niciodata in viata mea. Nu stiu cum sau cand, insa stiu ca sunt acum aici si asta e tot ce conteaza pentru mine. Nu ma intelege gresit, insa e pentru prima data cand imi doresc sa dorm cu cineva, cand imi doresc sa adorm in bratele unui barbat pentru ca realitatea pe care el o prezinta si o reprezinta pentru mine inseamna mai mult decat orice alta fapta facuta in graba de oricine alt cineva. Am visat nopti la rand la acest moment. Am visat ca am sa ajung aici si am sa adorm pe vocea ta, in sunetul cuvintelor tale ce zi de zi imi rasuna tot mai adanc si mai puternic in mine. Esti drumul meu. Nu stiu de ce ai toate raspunsurile pe care eu le astept de atatia ani. Esti atat de bland, atat de bun…si totusi uneori citesc o tristete dura in ochii tai. Oare as putea sa fiu eu acea femeie care iti plange pe umar? Oare as putea sa fiu eu acea femeie care iti adoarme in brate si totusi iti insufleteste visele?

2012_08_love-254727069-540709-475-666

– Visele sunt pentru nebuni. Noi, acei oameni care am cazut de opt ori si ne-am ridicat de noua ori de jos, nu mai visam. Noi traim. Noi hranim visele oamenilor care isi mai permit sa viseze. Noi pur si simplu nu mai gandim…doar simtim!

– Acesta e secretul tau? Asa reusesti tu sa te ridici? Asa reusesti sa ii faci pe cei din jurul tau sa fie mai buni?

– Nu. Nu exista un secret. Se-ntampla uneori ca doi oameni aparent straini, sa se intalneasca intr-un anumit moment al vietii lor. Doar ei aleg ce fac mai departe: se iubesc si raman impreuna sau isi continua viata singuri pentru ca asteptarile lor de la dragoste sunt mult mai mari. Indiferent de alegerea lor, pentru mine un singur lucru este clar. Dorinta se poate transforma in atractie, atractia in pasiune, pasiunea in dragoste, dar niciodata invers!

\\\

Standard
Uncategorized

Tigara de dupa…

Uneori e prea tarziu. E prea tarziu sa incerci. E prea tarziu sa spui acele cuvinte ce trebuiau spuse cu mult timp inainte. E prea tarziu sa crezi ca mai poti schimba ceva de acolo de unde eu am plecat de mult timp. Asa e cu oamenii buni. Pleaca pe neasteptate. Pleaca si nu mai privesc in urma lor. Si chiar daca ii doare, prefera sa taca, sa inghita in sec, insa sa mearga mai departe! Unii o cauta o viata intreaga si nu o gasesc. Altii o intalnesc in fiecare zi, insa nu o recunosc. Trec pe langa ea si ea trece pe langa ei ca doi straini. Asa e cu dragostea. Uneori castigi, insa de cele mai multe ori pierzi. Unii castiga, insa marea majoritate pierde aceasta lupta…! Si totusi cel mai bun a fost, este si o sa fie mereu acela care te iubeste!

///

– Iti place sa te joci, nu-i asa? Oare acolo, ascuns sub asternuturi, iti gasesti linistea sau doar adori sa ma vezi cum fericirea mi se aseaza pe chip cand te apropii tot mai tare de picioarele mele? Am observat ca nu te feresti sa te opresti mai mult acolo unde simti ca imi pierd controlul. Iti place sa imi dezmierzi pielea atat de mult sau doar parfumul meu iti aduce aminte de o femeie pe care ai iubit-o atat de mult incat ai devenit acel om care esti azi?

– Nu exista. E doar in imaginatia mea probabil. Acea femeie nu exista.

– Ce nu exista? Acea femeie? Hai sa fim seriosi. Ai o viata la care multi viseaza. Si sa nu mai vorbim ca de fiecare data cand citesc ce scri imi vine sa te sun si sa-ti spun cat de dor imi este de tine si sunt sigura ca sunt mult mai multe femei care viseaza la un barbat ca tine.

– E o inchipuire, insa tu esti reala. Ce nu intelegi? Tu esti aici, iar ea…nu a existat niciodata in viata mea! Am incercat, mi-am dorit foarte tare, insa ea nu a existat! Punct. Stii ca tu esti capitolul meu. Ultimul meu capitol. Ador sa te vad dimineata cand imi porti camasa cand cu pasii tai eleganti te indrepti spre dus. Ador sa te sarut si acest lucru nu o sa se schimbe niciodata. Ador sa fac dragoste cu tine. Si stii prea bine ca nu-ti spun toate aceste lucruri ca sa te mai vad si maine. Iti spun doar pentru ca cred ca iti meriti locul aici…in bratele mele!

– O sa se termine si lucrurile acestea, nu? Stiu ca pot sa fiu ani la rand in bratele tale, insa oare cand am sa fiu si in inima ta? O sa se intample minunea asta?

– Nu pot sa-ti spun cand, insa probabil ca da!

f628f63d8870_1c5b5c27b7b1751-post

– Te-am vazut saptamana trecuta in oras. Am trecut pe langa acea terasa in graba. Erai la masa cu cineva. E vorba de ea, nu-i asa?

– Nu stiu de cine vorbesti. Ma intalnesc zilnic cu multa lume.

– Ti-am vazut privirea si stiu ca eu nici daca am sa mai ma nasc inca odata, tot nu ai sa poti sa ma privesti asa. Te cunosc deja.

– Cum te privesc?

– Ma privesti cu un barbat. Ma privesti ca un om care isi doreste sa ma atinga, sa ma sarute, sa ma dezmierde, sa faca dragoste cu mine ore in sir, insa iti lipseste acea pasiune din privire. Nu esti las si nici nu cred ca poti sa te minti singur. Cand ai sa recunosti ca iti este dor de ea? Cand ai sa recunosti ca uneori te trezesti noaptea de langa mine si te ridici pe marginea patului si ma privesti, insa tot la ea te gandesti? Crezi ca eu nu stiu? O stiu insa nu am ce sa fac. Stiu ca incerci sa imi ascunzi asta, dar nu e bine pentru tine. Mai stiu ca nu sunt marea ta iubire, insa am sa fiu mereu aici. Am sa te tin strans in brate pentru ca stiu ca nu e vina ta. Ai incercat, ai luptat, ai schimbat lucruri pe care alt barbat nu le-ar fi schimbat. De asta te apreciez atat de mult. Pentru ca nu renunti la ce iubesti, insa uneori pierzi. Si orice ai face ea tot nu o sa fie a ta! Orice ai face durerea nu o sa dispara. Pur si simplu o sa fie inlocuita cu tigara de dupa…!

///

Primul care isi cere scuze e cel mai curajos. Primul care iarta e cel mai puternic. Insa primul care uita e cel mai fericit!

Standard
Uncategorized

Povestea noastra

Atunci cand ne indragostim incercam sa descoperim in omul de langa noi ceea ce nu reusim sa descoperim in noi. Incercam sa vedem doar acele lucruri bune si sa omitem partile rele sau macar acele parti care ne fac noua rau. Cautam in omul de langa noi ceea ce nu avem in momentul acela. Hilar sau nu, cautam liniste atunci cand in suflet avem razboi. Hilar sau nu, cautam un trup fierbinte atunci cand in minte avem o prapastie mare de ganduri ce ne duc cu un pas mai aproape de acel infint de raspunsuri care nu au inca intrebari in viata noastra. Orice poveste pe care am trait-o in acesti 31 de ani nu au reusit sa ma maturizeze suficient de mult incat sa pot sa spun ca stiu cum arata femeia perfecta pentru mine, insa acest lucru nu a reusit sa ma opreasca din cautarile mele. Orice poveste pe care am trait-o a reusit totusi sa ma faca sa inteleg ca o sa vina acea zi cand am sa spun cu zambetul pe buze ca sunt fericit si acest lucru nu pentru ca am intalnit acel „om perfect” pentru mine, cat pentru simplul fapt ca am reusit sa inteleg complexitatea acelui zambet care ti se aseaza dimineata pe chip cand privesti la acel om iubit cum doarme in patul din care tocmai te-ai ridicat.

///

– Intr-o zi ai sa intelegi ca nimic nu a fost in zadar. Intr-o zi ai sa ramai tu in locul in care sunt eu acuma si poate ca atunci si doar atunci ai sa intelegi ca fiecare cuvant spus, ca moment alaturi de tine, pentru mine chiar au meritat. Au meritat pentru ca am incercat, ca mi-am dorit, pentru ca in acele momente chiar am simtit ceva atunci cand altii se roaga sa mai simta si nu pot! Poate ca asa ai sa-mi intelegi bucuria din privire atunci cand te-am intalnit! … si apoi a tacut!

428054_10151594765843077_965103062_n

– Te-am iubit si adevarul e ca inca te iubesc, insa vreau sa simti fericirea asa cum o stii doar tu! Acum vreau sa te duci dracului! Vreau sa pleci din viata mea si sa nu te mai intorci! Vreau sa ma lasi in pace! Nu vreau sa te mai vad! Nu vreau sa te mai vad pentru toata viata mea, nu pentru o zi sau o luna! Alaturi de tine am fost cel mai fericit om de pe acest pamant, insa tu nu mai esti de mult aici, tu nu mai esti alaturi de mine. Esti in sufletul meu si in fiecare zi ma gandesc la tine, la ce faci, daca esti bine, daca ai reusit sa-ti inchizi acea rana, dar stiu ca tu nu faci acest lucru pentru mine. Imi pare rau! Imi pare sincer rau…pentru mine, pentru tine, pentru noi!

///

Astazi sunt sigur ca frumusetea nu vine dintr-un chip frumos sau dintr-un suflet curat. Astazi sunt sigur ca ea vine din armonia care impleteste experienta de viata a omului de langa tine, a principiilor care il mana in aceasta viata, a cuvintelor pe care le rasteste cu voce tare, dar mai ales a faptelor pe care le face in fiecare zi. Sincer, cred cu tarie ca habar nu avem ce vrem, unde ne indreptam sau cine vrem sa ne fie alaturi in aceasta calatorie. Stim doar ce vrem sa facem, insa nu si cum vrem sa facem acel lucru. Stim cand am vrea sa plecam, insa nu si cat sa stam pe un drum sau cand sa ne oprim din aceasta nebunie numita fuga. Purtam in buzunarul de la piept zeci si zeci de masti. Unele le aratam tuturor. In schimb altele le tinem bine ascunse. Sunt doar pentru noi, pentru gandul noastru cel mai sumbru. Sunt momente in viata cand intalnesti un om. Nu stii cine e sau cum gandeste. E un strain ce dupa cateva secunde pare sa fie acel „om perfect”. E acel om care te face sa intelegi ca dragostea nu inseamna rutina si mai mult…nu inseamna obisnuinta. E acel om care te face sa lupti ca sa ajungi mai bun pentru tine, nu pentru el sau pentru un alt cineva in sine.

Standard
vorbind despre dragoste

…de dimineata!

Nu toti sunt asa de norocosi incat sa aleaga calea pe care sufletul lor o dicteaza. Nu toti sunt atat de norocosi incat sa-si gaseasca sufletul pereche si nu toti sunt atat de norocosi incat sa inteleaga ca unele raspunsuri vin doar la momentul potrivit si ca de multe ori nu raspunsul ne provoaca teama. E intrebarea si povestea ce sta in spatele ei cea care ne provoaca teama. Stiu la fel de bine ca si tine ca pana si cel mai mic lucru iti poate schimba viata. Intr-o clipa, se poate petrece ceva cand te astepti mai putin. Si acest lucru te trimite pe un drum la care nu te-ai fi gandit… intr-un viitor pe care niciodata nu ti l-ai imaginat. Unde te vor duce toate acestea? Cred ca asta e calatoria vietii noastre.  E cautarea noastra spre lumina, dar stiu ca uneori, pentru a gasi lumina trebuie sa trecem prin cele mai intunecate parti!

” Am fost indragostita si eu in viata mea. Probabil ca inca sunt. Sau probabil ca nu. Cred ca tu stii mai bine aceste lucruri. Tu vorbesti in fiecare zi despre sentimente si iubire. In fiecare dimineata cand am ocazia sa te vad esti mai mereu cu zambetul pe buze de parca esti un pusti indragostit pentru prima data. In fine. Sa stii ca i-am spus dragoste pentru ca asa am crezut ca e sau cel putin asa am vrut sa cred. Acum, nu mai stiu ce sa cred. Nu pot sa fiu a doua alegere. Nu pot sa fiu a doua alegere in viata ta atata timp cat tu, in viata mea, esti prima alegere…!

– Auzi, tu chiar nu iti doresti pe cineva langa tine? …a intrebat ea in soapta.

– Ba da! Imi doresc pe cineva, dar nu pe oricine! Imi doresc pe cineva care sa-i placa sa priveasca stelele la fel de mult cum imi place mie. Imi doresc pe cineva de care sa nu ma satur sa o privesc. Imi doresc pe cineva care sa-mi faca inima sa zambeasca de fiecare data cand ma gandesc la ea. Oare cer prea mult? „

Nu e despre zambete. E despre ce aduc ele in viata ta dupa ce nu mai exista. E despre insistente si saruturi furate pe graba. E despre emotii si iubiri traite pe varful picioarelor. E despre ce iti aduce in viata ta o privire, nu despre culoarea acelor ochi sau forma lor. Atunci cand alegi sa-ti urmezi inima, cand alegi sa te opresti din drumul tau si sa nu mai alergi in disperare pe diferite poteci nebatatorite, parca un zambet se aseaza pe chip. Nu stii de ce sau cum sau cand si nici nu reusesti sa intelegi ce anume te-a determinat sa te opresti, tot ce conteaza e faptul ca simti o liniste in tine. O liniste ce te face sa desenezi oameni pe pereti imaginari, sa asezi cuvinte la locul lor atunci cand e timpul lor, sa vezi ca soarele undeva e stralucitor chiar daca in fata ta e ceata. Poate ca asta e calea dreapta sau poate ca nu, dar intr-un final nu o sa ne amintim decat ca intr-un anumit moment chiar am simtit acea liniste! Atat. Nimic mai mult…!

Standard