Uncategorized

Tu cum stai cu fericirea?

Ne ridicăm de jos, ne scuturăm de trecut și mergem cu fruntea sus mai departe spre viitor. Dansăm pe străzi pavate de urmele celor ce au pășit înaintea noastră, ne strângem în brațe de parcă ar fi ultima dată, și totuși, ne spunem minciuni în speranța că într-o zi au să devină fapte adevărate. Nu ne rezămăm pe gânduri prăfuite, doar ne rezumăm la fapte de care unii vorbesc doar în șoaptă. Un altfel de deja-vu. O piesă de teatru ce la final primeste un val imens de aplauze, iar mai apoi, în urma ei, rămâne o altă șcenă goală. Fără zâmbete schițate din suflet totul e degeaba. Fără atingeri din pasiune, fără săruturi furate pe grabă și fără noi, doi, încleștați în acei pași, totul e degeaba. Că soarele știe că luna se ascunde când el răsare, dar tot el mai știe că vine un timp când amândoi au să strălucească pe același cer. Așa și tu, așa și eu!

Uneori subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unei vorbe, a unui gest de atenție, a unei fapte bune! Toate astea au puterea să schimbe lumea când vin din suflet! Toate astea te fac om! Știi și tu definiția. O știu și eu, dar întrebarea mea rămâne: tu cum stai cu fericirea?

//

– Auzi Dan, idiotul ăla de Constantinescu zice că oamenii fericiți nu fac rău!

– Și are omul dreptate!

– Eu sunt fericită! Hai să bem pentru asta!

– Pe bune? Iar începi cu povestea aia nemuritoare?

– Bă… ce îți lipsește?

– Ce îmi lipsește? Îmi lipsește omul meu. Atât! Nimic mai mult.

– Păi acum îl ai, nu?

– E lungă discuția asta. Recunosc! Uneori devin laş. Mă sperie gândul că ea ar putea să devină parte din mine. Mă sperie până şi micul fior de dor ce zace în mine când ea nu e acolo, dar şi faptul că e o realitate la care mai ieri doar visam. Poate că noi, bărbaţii, asa suntem construiți. Să fim puternici fizic zi de zi, însă când vine acel moment în care ar trebui să fim cei mai puternici, pur si simplu ne tremură picioarele. Sau poate doar ne este teama sa nu mai trecem prin ceea ce am mai trecut.

– Care e cel mai frumos sentiment?

– Unul dintre cele mai frumoase sentimente e că știu că EA e acolo. Ce fac, când fac sau cum fac? Sunt întrebări la care răspunsul e unul simplu: EA! Nu există omul perfect. Cauți mii și sute de zile și te învâți ani și zeci de ani într-un cerc. Curios, dar dai de un om care îți dă lumea ta peste cap în câteva zile. Dai de un om care îți redefinește termenul de „încredere” și ce înseamnă „prietenie”, ce înseamnă „noi doi”, ce înseamnă „cu tine de mână”, ce înseamnă „aici”, ce înseamnă „pentru totdeauna”, ce înseamnă „dansezi cu mine?”, ce înseamnă „dandana”, ce înseamna până la urmă viață! Nu e perfect pentru cei mai multi, dar e perfect pentru mine! E omul meu! Si da, când sărutul tău e pregătit în minte de ieri, și când eu o aștept de o viaţă, parcă acel azi e o minune!

– Daca ți-ar cere să o lași să plece ai face lucru ăsta?

– Da! Categoric da! Pentru că atunci când iubești un om, îți dorești să fie fericit! Iar fericit poți să fii oriunde, oricând și oricum, dar niciodată langă oricine!

//

PS: Cea mai frumoasă poveste de dragoste e atunci când te îndrăgostești de cel mai neașteptat om și în cel mai neașteptat moment!

Anunțuri
Standard
Uncategorized

Fum. Un foc de iluzii

Daca am invatat ceva in ultimele luni de viata, acel lucru a fost ca, omul pe care il iubesti si e azi aici, in ziua de maine s-ar putea sa nu mai fie. E usor sa rănești printr-un cuvânt. Nu ai nevoie de pumni, picioare, pistoale sau cine stie ce alta arma. Cuvântul sfărâmă orice sâmânța rămasă acolo, între voi doi. Si toate amintirile adunate la un loc devin cenușă dupa câteva cuvinte. Sau cel putin asa ti-ai dori sa fie. Englezul meu preferat spunea ca atunci cand treci prin iad ai face bine sa treci si sa nu te oprești. Cei care au rămas vreodată in aceasta viata in urma celor pe care i-au iubit înțeleg de ce. Pentru ca nimic nu se compara cu acel gol ce ramane acolo. E un gol plin de cenușă. Si nu se compara pentru ca mereu ai sa te aștepți ca din acea cenusa ceva sa renască. Adevarul e ca renaște, insa de prea putine ori cu acea persoana. Renaște cu un alt om. Cu alte cuvinte. Cu un alt caracter si o alta atitudine fata de viata. Renaște atunci cand schimbi ceva la tine. Daca ai sa aștepți omul potrivit, nu ai sa-l gasesti niciodată. Ce dracului? Atunci care ar mai fi rostul karmei, soartei sau a destinului? Atitudinea corecta cred ca e aceea in care încerci tu sa devii omul potrivit. In care iti dai șanse la fericire. Nu prin a urma un om. Doar prin a face lucruri ce tie iti aduc bucurie in viata pe care o trăiești.

Se spune ca timpul vindecă rănile inimii. Eu nu cred. Eu cred ca in timp înveti cum sa nu te mai uiti in trecut si sa privesti spre viitor. In timp înveti cum sa lasi acele răni sa sangereze, sa le pansezi si sa mergi mai departe. In timp înveti sa râzi pana iti dau lacrimile de fericire, sa gândesti pozitiv si sa scoti tot ce e mai bun din tine. Sa te bucuri de mirosul de liliac, de o bere cu oameni noi si super faini, de clipe ce iti raman intiparite in minte pentru tot restul vietii. Intr-un final, cine te iubeste.. te iubeste asa cum esti!

image

Cred in dragoste. Cred in puterea dragostei. Cred in acea dragoste naturală, fara obiecții, fara scuze, necondiționată si atat de rară. Si mai cred ca daca ai iubit un om in viata ta, daca l-ai iubit cu adevarat, ai sa-l iubesti toată viata, acolo, adânc in inima ta. Asta nu inseamna ca rămâi blocat in trecut, ca intr-un cerc. Asta e si frumusețea trecutului. Acele lecții, acele povesti, acele momente, toate adunate te-au adus exact aici, unde esti acum si cine esti acum. Ma uit la unii cum se construiesc in fiecare zi. Sunt oamenii aia aproape de sufletul meu. Sunt oamenii aia care stiu ce se petrece cu mine doar cand ma privesc in ochi. Pentru mine ei sunt acei oameni puternici. Nu sunt asa pentru ca se construiesc si depun eforturi si au succesc in ceea ce fac. Sunt puternici pentru ca ei nu renunța. Nici la vise si nici la oameni. Cred ca ar trebuii sa scriu niste reguli cândva. Toate acele iubiri pierdute, toate acele momente frumoase petrecute in doi, goi, cu un pahar de vin si niste lumânări par niste scene desprinse dintr-un film. Dar filmul ala in care trăiești e doar viata ta! Tu esti scenaristul. Cum ti-ar place sa se termine? Daca ma intrebi pe mine, eu as prefera sa mor la 34 de ani, dupa o masa cu prietenii mei, dupa ce am facut tot ce mi-am propus sa fac si dupa lucruri de care oamenii mereu sa-si aducă minte cu zambetul pe buze. Nu la 90 de ani, uitat undeva intr-un colț de lume si de care nimeni nu-si mai aduce aminte.

///
–  Cu ce te servesc, Dan?
–  O ceașca de speranta te rog!
–  Aici sau la pachet!
–  La pachet! Acum mai am, dar s-ar putea s-o pierd pe acest drum!
–  Avem acel „maine” dintr-un motiv, nu crezi?
–  Ceea ce eu cred si ceea ce eu vreau sunt niste iluzii in momentul de fata. Si oricat de mult as vrea sa pot sa le transform in realitate nu mai am cum.
–  Am vazut ca porți acea bricheta cu tine. Da-le foc! Dupa un timp o sa vezi ca am avut dreptate. Fumul ala e un mesaj clar ce se vede de departe. Asa făceau indienii. Asa inca comunicam si noi, cei din acest secol. Doar ca nu mai dam foc la paie. Dam foc la iluzii, la sentimente, la amintiri…fum, un mesaj si viata merge mai departe!

///

Standard
Uncategorized

Un gând de seară: de ce se întorc oamenii?

„Pasiunile sunt bune atunci cand le stăpânim, si sunt rele atunci cand ne subjuga.”  J.J. Rousseau

Răbdare si perseverenta. Asta e concluzia dupa aproape doi ani. Azi am recitit un text pe care l-am scris in mai 2013. E un text ce se regăsește prin paginile din „Jurnalul unei iubiri pierdute”. Asta imi doream atunci. Asta am avut. Am avut răbdare pentru ca mi-am dorit sa am răbdare. Eu, cel care nu puteam sa am răbdare cu nimeni, am avut rabdare. Am perseverat pentru ca nici macar o secunda nu am crezut ca greșesc si pentru ca in mine am simțit acel lucru pe care nu am crezut ca o sa-l simt vreodată pentru cineva. Oamenii isi schimba opțiunile. Unii dupa o zi, alții dupa o luna, iar alții dupa ani. Cert e ca lucru asta se întâmpla. Si in urma lor ramân cei care cred in vise. Cei care cred ca acele vise sunt realizabile. Si se lasă purtați in acele vise.

image

Oamenii se întorc. Unii se intorc pentru ca le e rău acolo unde au ajuns, alții doar pentru ca au nevoie sa-si reconfirme de ce au plecat, dar in general cei care au luptat si au construit distrug orice pod, orice legătura cu trecutul. Definitiv si irevocabil. Si nu in ei. Distrug in oamenii aia care s-ar putea întoarce vreodată. O fac pentru ca asa stiu ei sa fie puternici. Răniți, cu gândurile întunecate de tristețea momentului, se lasă purtați de emoții si dau „foc” la orice întâlnesc in cale. Sincer, poate ca sunt slab, dar eu nu stiu alta metoda de a inchide un trecut si a merge mai departe. Poate ca si eu sunt unul dintre acei oameni care nu au demnitatea de a inchide o poveste cu zambetul pe buze. Pentru ca nu-i asa ca e frumos sa privești uneori spre acel trecut, dar niciodată sa nu mai accepți sa te intorci acolo? Cine si de ce a reușit sa te doboare odată, cu siguranta ca o sa o mai faca si a doua oară. Si da, devine un viciu toată povestea si nu mai poti sa dai drumul la acel om din „tine”.  In loc sa privești in trecut si sa vezi lucrurile bune ce au stat acolo, ai sa ajungi sa vezi doar lucrurile rele si nimeni nu are nevoie de atâta negativism in viata lui. Cert e ca oamenii vin si pleacă. Cei care trebuie au sa rămână mereu acolo. Si nu poti sa ștergi cu buretele existența unui om din viata ta. Niciodata…!

Standard
Uncategorized

Cand sexul e doar… sex!

Hai ca am ajuns si la asta. Ma întreba de dimineata cineva: „Oare cine suferă mai mult? Cei care sunt iubiți si rănesc pentru ca nu-i iubesc la rândul lor pe cei care iubesc? Sau sa fie cei care iubesc si dragostea lor nu e acceptata?”.

Adevarul e ca nici unii nu se simt confortabil. Cei care iubesc insista pe un „subiect” care pentru cei iubiți nu are nici un rost, iar cei care sunt iubiți se simt „sufocați” de toată atenția celor care ii iubesc. Cumva e ca la jocul de poker. Nu conteaza ce carti ai in mana. Conteaza cum le joci. Si ce atitudine ai. Si totuși, uneori chiar daca nu ai cele mai proaste cărți le arunci pentru ca nu ai siguranta ca poti sa câștigi potul. Asa e si cu dragostea. Nu am am cunoscut oameni care sa nu aibă macar un „schelet” ascuns in trecutul lor. Si da, acele schelete te fac cine esti azi. Ca vrei sau nu sa o recunoști, chiar te fac!

///

– Huuuooooo! Tu calci pe cadavre! Tu esti genul de om care se ridica din suferința femeilor!

– Poti sa-mi spui ca sunt nebun, poti sa-mi spui ce vrei tu ca oricum nu conteaza. Nu ai cunoscut lupta mea. Nu ai cunoscut monștrii mei. Nu te-ai luptat niciodată cu ei. Asa cu nu e corect sa-mi spui ca eu calc pe cadavre.

– Dansează cu mine! Si mai taci! Nu ma interesează vorbele tale acuma! Vreau sa ma dezbraci de emoții  acum, nu de haine! Poti sa faci ce vrei mai tarziu! Poti sa ma duci unde vrei! Poti sa-mi faci ce vrei! Acum vreau sa te simt in brațele mele! Vreau sa-ți simt răsuflarea pe gâtul meu!

– daca as vrea sa fug nu cred ca e bine pentru tine. Atunci…

– Atunci stai! E întrebarea care te macină de cand ai venit! E întrebarea îndrăgostiților. Sa mai stau sau sa…!

– Nu vreau sa-ti creez o proasta impresie.

– Boy… i’m your girl!

///

image

Ne ascundem dupa aparente. Ne afundăm in probleme care de fapt nici nu exista. Ne cerem „dreptul” de la oameni care nu au nici macar cea mai mică treaba cu noi. Avem așteptări. De la viata. De la omul de langa noi. De la sexul pe care il primim si credem ca de fapt e dragoste. Sunt mai multe tipuri de dragoste, dar nici unul nu e la fel si nici unul nu se repeta! Daca sexul nu e bun. Si daca relația nu merge, ce rost mai are? E adevarat ca un orgasm pe zi ne face mult mai fericiți, dar cand sexul e doar…sex? Ce pretenții mai poti avea?

            Nu poti transforma un „nu” in „da” fara un „poate” între ele. House of Cards

Standard
Uncategorized

Încredere

Oameni multi. Suflete prea putine. Vorbe fără acoperire. Fapte ce ne demonstrează mereu ca vorbele chiar nu conteaza. Încrederea este acel lucru care se obține atat de greu si se pierde atat de usor, nu? Ei bine, multi vorbesc despre acea încredere si o vor gratuită insa prin tot ce fac acești oameni, demonstrează exact opusul.

In fiecare zi văd oameni care sunt intr-o relație, dar au un black list pe telefon. Oameni care au parole peste parole pe telefoane, care au puse folii de protecție ca sa nu vadă cel de lângă ei cine le scrie. Sincer, acea relatie e degeaba. Faptul ca au acel black list pe telefon sau acele parole nu face decât sa demonstreze ca nu toti oamenii care sunt intr-o relatie iubesc, la fel cum si cei care iubesc sunt intr-o relatie. O relatie inseamna încredere înainte de toate. Încrederea e fundatia si fara incredere, acea relatie o sa se sfârșească mult mai repede decât isi pot unii imagina. Asa suna si una dintre definițiile iubirii: sa ai incredere ca sa-ți pui sufletul in mana acelui om si sa speri ca el nu o sa te dezamăgească. Dar despre dezamăgiri si frustrările create in timp de aceste dezamăgiri intr-un alt post.

incredere

Sunt oameni care ma întreaba „de unde pornește încrederea?”. Răspunsul e unul simplu. De la „Bună! Ce faci? Hai sa facem cunoștința!”. De aici pornește încrederea. De aici se clădește. De aici, din acea privire, din toate acel lucruri banale ce te fac sa razi. Cum creste? Creste prin fapte ce demonstrează toate acele vorbe spuse in timp sunt acoperite cu fapte facute fara constrângere. Sunt oameni care imi spun ca ei au incredere foarte mare in oamenii de lângă ei din prima secunda cand ii cunosc. Totala eronat. Acei oameni cred ca au incredere pentru ca omul pe care il cunosc are o incredere in el foarte mare si asta nu face decât sa inspire celui de lângă siguranta. Ai un grad de incredere, dar acel grad de incredere este mic.

Increderea este un război. Iar acest război demonstrează doar cine pleacă primul, nu cine câștiga. E un război ce se duce pe mai multe fronturi. E un război ce il duci de mai multe ori ca sa câștigi intr-un final. Si totuși, nu pleacă cei care au incredere si care demonstrează ca merita acea incredere la rândul lor…

Standard
Uncategorized

Gândul de dimineață

     De aproape doua saptamâni trec printr-o perioada de insomnie. Sau cel puțin asa o definesc eu. Adorm pe la zece seara(ca si găinile) uneori chiar mai repede, dar sunt in picioare la patru, cel târziu cinci dimineata. Pana zilele trecute ma tot plângeam de starea asta. Chiar am ajuns sa iau niște blestemate de pastile ca sa pot sa dorm mai mult si mai bine, pentru ca la mine asa funcționează. Nu pot sa dorm bine, nici nu pot sa mănânc bine, nu pot sa gândesc limpede si am o stare de agitație permanenta si un fond nervos accentuat in mine. Azi, cand m-am trezit, am realizat ca de fapt toată faza asta cu somnul e o chestie mega buna pentru mine si ca doar asa pot sa-mi savurez cafeaua si sa citesc presa in liniște. Ca de fapt toată faza asta are o mare parte buna, iar eu nu reușeam sa o văd. Morala e ca totul se întâmpla cu un motiv si ca in fiecare lucru, chiar si in cel mai rău lucru posibil, exista un mare plus, exista o parte foarte pozitivă! Totul e sa gândești pozitiv!

image

     Sa nu uitam ca toate ți se întorc mai devreme sau mai târziu. Ceea ce dai acuma, cu siguranța ca o sa primești si tu la rândul tău de la alta persoana. Unii zic ca e karma. Alții ca e soarta. Eu zic ca totul e o alegere, însă mai sunt lucruri care sunt o obligație. Gen fericirea! Cu toții trebuie sa fim fericiți! Asa ca razi mai mult, cânta mai mult, vorbește cu oameni pozitivi mai mult, fa pace cu trecutul tău si mergi mai departe cu fruntea sus!

Standard
Uncategorized

Amintiri

     Stiu ca nu am mai scris de mult aici. Adevarul e ca nu am mai scris de mult pentru ca încerc sa schimb ceva in mine. Simt nevoia ca sa lupt cu alți demoni. Simt nevoia sa schimb ceva in mine. In ultimele luni din viata am învățat ca poți sa fi cel mai bun om de pe pământ, ca poți sa ai cea mai buna inima si sa oferi toată dragostea pe care o porți in suflet ca oricum nu conteaza. Poți sa faci oricât de multe sacrificii vrei ca tot nu conteaza. Poți sa negociezi cu tine pana la infinit. Poți chiar si sa te pui in genunchi in speranta ca te observa acel cineva. Iubirea nu înseamnă acele sărutări, acele întâlniri, sa demonstrezi ceva anume sau sa faci sacrificii pentru cineva anume. E doar sa fi acolo, cu acel cineva care te face fericit așa cum nu ai fost pana acum. Iar dacă acel om nu te iubește, toată aceasta lupta(pentru ca este o lupta), toată aceasta dragoste nu este degeaba, dar se pierde in timp! Iar dacă tu nu ești împăcat cu tine, cu sufletul tău, cu gândurile tale, dacă nu ești fericit de unul singur, niciodată nu ai sa fi fericit in doi!

image

     Cred ca viata e o balanța si din acest motiv am învățat sa trăiesc din momente, din clipe, nu din zile sau luni. Am învățat sa trăiesc din momente pentru ca acel moment este o certitudine. Restul…sunt doar incertitudini, iar viata are un mod foarte ciudat de a ne arata cand anumite momente devin certitudine. Sa încerci sa aștepți pana sa te schimbi e doar o pierdere de timp. Te pierzi pe tine, acel om care ești acum. Si da, nimeni nu se schimba peste noapte. Nimeni nu poate sa facă schimbări de structura in interiorul lui de unul singur. Poți sa faci schimbări de suprafața. Te-ai creat asa in timp. Ai acea structura fiind definit de toate acele nopți de singurătate si de toate acele lupte interioare pe care le-ai dat cu tine. Cu toții le-am dat si inca le mai dam.

     Niciodata sa nu regreți o zi din viata ta. Zilele bune îți dau fericire. Zilele mai puțin bune îți dau experiența. Zilele proaste îți oferă lecții. Insa zilele cu adevărat bune îți oferă amintiri!

     Iubeste viata asa cum e ea! Si învață sa te iubești pe tine, pentru ca intr-un final ești tot ce ai!

Standard
Uncategorized

ramasite

Trecutul tau e doar o poveste. Nimic mai mult. Si atunci cand ai sa realizezi acest lucru, doar atunci, ai sa intelegi ca esti pregatit pentru ceva nou, pentru ceva mult mai bun. Nu astepta ca acel om ”perfect” sa calce in viata ta. Nu ai sa stii daca e sau nu acel om! Nu ai de unde. Calca tu in viata oamenilor ca si cum ai fi omul ”perfect” pentru ei. Ah…dar am uitat. Nu ai cum pentru ca trecutul tau nu te lasa. Nu-i asa?

5925638c15d7ee8_cd5ceee8ce88-post

Intoace placa. Schimba ceva din viata ta. Indiferent cat de minor e acel lucru. Ucide rutina. Incearca ceva nou. Fa ceva ce ti-ai dorit de mult sa faci. E simplu. Nu astepta ca sa apara cineva si sa iti schimbe viata. Aici nu esti intr-un film. Esti doar tu si viata ta! Daca nu ai putere, sper macar ca ai putere sa privesti cum altii isi schimba viata!

De fiecare data cand ajung intr-o situatie dificila si reusesc sa gasesc cel mai minor lucru de care sa rad, cand gasesc orice nenorocit de motiv sa fac glume pe seama lui, stiu ca am sa castig! Stii de ce? Pentru ca atunci realizez ca nu exista probleme fara solutii. E adevarat ca unele nu ne plac pe moment, insa in timp invatam sa traim cu ele. Invatam sa traim cu propriile noastre decizii. Si chiar daca nu crezi in acest moment in ceea ce-ti spun, viata e dreapta! Niciodata nu iti ofera mai mult din ceea ce poti tu duce!

Standard
Uncategorized

Umeri goi

Niciodata nu conteaza ceea ce crezi, insa mereu o sa conteze ceea ce simti.

Pe drumurile pe care colindam zilnic, mereu intalnim oameni care privesc peste umar in spatele lor. As putea spune ca prea mult. Poate ca tu ai sa-mi spui ca prea putin. Oricum nu conteaza, pentru ca intr-un final, cei care privesc mereu in spatele lor au sa ramana acolo. Au sa-si construiasca o lume doar a lor plina de slabiciuni si regrete. Au sa uite ca viata le ofera si clipe frumoase daca stiu sa-si intoarca privirea spre cer si sa se bucure cu adevarat de orice raza de soare. Unii ar da orice doar ca sa poata sa mai vada o singura data o raza de soare si nu pot. Nimeni nu a spus ca viata este dreapta, la fel cum cu totii stim ca natura o sa-si urmeze cursul ei firesc, insa sunt momente in care trebuie sa uiti tot ce ai invatat. Sa uiti de acele imperii construite in nisip. Sa uiti de greutatea ce apasa pe acei umeri si sa pasesti mai departe ca si cum nimic nu te doboara.

Slabiciune sau nu, mai devreme sau mai tarziu oricum o sa cazi in genunchi. Daca reusesti sa te ridici, sa te scuturi si sa mergi mai departe, atunci poti sa spui despre tine ca esti un om puternic. DA! Poti sa spui asta si sa o repeti la nesfarsit pentru ca un caracter puternic se construieste tocmai din incercari si din lupte duse pe un taram total necunoscut.

dan necsa

As vrea sa am un burete si cu el sa sterg anumite lucruri din viata mea. As fi vrut ca anumiti oameni sa nu-mi fi spus anumite cuvinte in anumite momente. As fi vrut ca anumite lucruri sa nu se fi intamplat in viata mea. As fi vrut ca anumiti oameni foarte dragi mie sa nu ma fi parasit niciodata in aceasta viata. Insa nu e asa. Nu am acel burete sa sterg acele clipe. Si poate ca asa e mai bine. Poate ca doar asa puteam sa devin cine sunt acuma! Fara ocolisuri. Cu lovituri directe.

Niciunul dintre noi nu se poate intoarce in timp si sa schime ceva, insa de un lucru sunt sigur: fiecare dintre noi are sansa sa se ridice in fiecare dimineata din pat si sa faca un nou final al zilei mult mai bun!

Standard
Uncategorized

Sinucigasii sau alte sentimente

Suntem oameni și simțim orice nimic cum ne schimbă atunci când vrem măcar acel ”ceva”, acel praf de stele ce ne face să strălucim în ochii omului drag nouă . Uneori ne aruncam prostește în fața oamenilor cu sentimentele noastre debordante precum se aruncă sinucigasii de pe cladiri sau în fața unei mașini. Nu facem acest lucru din disperare. Îl facem doar pentru că nu e ușor să pășesti pe stradă cu sufletul pustiu și nimeni să nu știe. Uneori, oricât de mult am încerca lucrurile nu merg. Uneori, oricât de mult ne dorim ca să resimțim acea liniște în sufletul nostru ea se lasă mult așteptată.

3688c146d_325e_fe5f0fb6dd8e6-post

Am scris acest text pentru că în urmă cu câțiva ani și eu eram doar unul dintre acei care sperau ca ziua de mâine o să le aducă fericirea în viața lor. Acum am găsit acea liniste. Acum câțiva ani eram doar un alt handicapat fizic pe care lumea îl desconsidera din start datorita modului cum arăta. Și chiar dacă mi-am iubit viața enorm de mult, au fost momente în care am stat pe marginea unui bloc și priveam cum treceau oameni și mașini la câțiva zeci de metrii sub mine. Fiecare are momentele lui de glorie, dar și momentele lui de slabiciune. Nu toate sunt ”roz”, dar știu că doar cel care luptă câștigă. Știu că orice problema ai avea în această viață mereu se găsește o soluție. Totul e să îți dorești să vezi acea soluție. Lumea spune că nu îi întelege pe cei care recurg la astfel de soluții. Eu îi înteleg pe cei care spun că nu îi îinteleg pe cei care recurg la astfel de soluții. Nu au fost niciodată în locul lor. Nu au stat niciodată pe acea margine, nu au simțit niciodată acel fior cum îti trece pe șina spinării. Acei oameni care judecă nu au simțit umilința în viața lor și nici nu au reușit să se lupte cu propria lor conștiință. Cei care recurg la astfel de metode sunt lași. Da, sunt lași pentru că refuză să întindă mâna după ajutor! Prea puțini oameni înteleg că acei care ajung în acel moment au nevoie de ajutor, nu de a fi arătați cu degetul! Puțini înteleg că acei oameni trag un puternic semnal de alarmă. Dicordanța între ce simte un sinucigaș și ceea ce simte omul care judeca fapta unui sinucigaș e imensă. Sunt doar alte sentimente…!

Standard
Uncategorized

Despre dragoste si greseli

 

Oamenii construiesc. Fiecare dupa puterea lui. Fiecare dupa suferinta lui. Fiecare dupa fericirea lui. Unii construiesc doar ziduri. Altii construiesc poduri. Oamenii cresc vise in viata lor. Ele se nasc din dorinta. Cu multa pasiune. Asa cresc ele. Unele mor la cateva secunde dupa ce au aparut. Altele raman acolo in viata ta mereu. Uneori lupta o pierzi cu mult inainte ca ea sa inceapa. Din pacate realizezi acest lucru doar dupa ce ai fost infrant. Asa e si cu visele ce apar si dispar. Asa e si cu dragostea pe care o dai dar nu o primesti. Asa e si cu fericirea ta. Nu e fericit cel care are. E fericit cel care este multumit cu ce are si stie sa-i multumeasca lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ce are in viata lui! Acum invinge cel care iarta!

7cce6235fe9ab68b18aaac184a57-post

O sa vina si acea zi cand am sa iubesc! O sa vina si acea zi cand am sa intalnesc acea femeie care o sa merite fiecare atingere, fiecare mangaiere, fiecare zambet de pe chipul meu! O sa vina si acea zi cand am sa intalnesc acea femeie care o sa-mi insufleteasca visele, care o sa ma faca sa-mi doresc sa vin acasa in fiecare zi cu o floare in mana si nu pentru ca asa e firesc, doar pentru ca asa simt ca traiesc. Da, am sa iubesc si chiar daca uneori pare atat de greu de imaginat acest lucru…am sa iubesc!

Standard
motivational, vorbind despre dragoste

De ce plangi?

Si cazi din nou in deznadejde, in disperare. Esti confuza. Nici macar nu mai stii daca ai pronuntat marea dorinta sau nu. Vrei sa fii sigura. Vrei sa ai acea certitudine. Si totusi la cine sa cauti certitudinea daca nimeni nu ii acolo. Nimeni nu e alaturi de tine ca sa-ti confirme. Alta data alergai la mine. Am fost mereu alaturi de tine, te-am linistit de fiecare data cand ai venit si niciodata nu te-am dezamagit. Stiu ca acum iti vin in minte aceste ganduri, dar oare te-ai gandit ca e prea tarziu ca sa te intorci din acel drum? Eu te-am lasat sa pleci. Am vrut sa vad daca ai sa te intorci. Doar asa puteam sa fiu sigur ca ma iubesti. Nu te-ai mai intors. Eu, totusi, am stat acolo. Te-am asteptat zile si nopti la rand. Am crezut cu adevarat ca meriti ce e mai bun. Nu am comentat si te-am cautat, dar tu ai fugit mai departe decat mi-as fi putut imagina. Acum ma intreb: cand stii sa te opresti? Cand stii ca ajunge? Cine iti poate spune ca mai poti sau ca e mai bine sa renunti? Cu totii mintim si mai devreme sau mai tarziu o sa dezamagim oamenii dragi. Nu e normal si nu e firesc, insa doar asa putem sa ne ascundem pentru a nu stiu cata oara in spatele unei masti pe care noi o numim fericire. E mai usor asa, nu?

Eu am invatat ca nu toti oamenii pe care eu ii iubesc in aceasta viata au sa ma iubeasca si ei la randul lor. Am invatat, ca vor sau nu, unii dintre acesti oameni dragi au sa ma raneasca. Am invatat ca ziua de azi se termina la 12 si apoi incepe o noua zi. Incepe o noua fila din aceasta poveste numita viata si ca oricat de mult mi-as dorii eu sa ii tin langa mine pe unii dintre acesti oameni iubiti, chiar nu am cum pentru ca locul lor e acolo unde privesc. Fiecare priveste in viata spre un anumit lucru si acea scara care ne duce spre acel lucru nu are decat rolul de a ne aminti de unde am plecat, nu si unde o sa ajungem. Cand esti singur nu inseamna ca ai renuntat la speranta si nu inseamna ca nu mai ai puterea de a face pe cineva fericit asa cum merita. Fiecare are o poveste de povestit si fiecare privire poarta cu ea o iubire nemarginita.

Standard