Uncategorized

Cu tine de mână

Secretul ca să ai totul în viață e să crezi că tu, chiar ai totul în această viață. Am învățat lucru ăsta în urmă cu ani de zile. Să cred în mine, nu în altcineva. Să cred că eu pot ceea ce alții nu pot. Curios e că de multe ori lucru ăsta chiar mi-a ieșit, însă efortul depus a fost pe măsură. Pentru că mereu vedem doar rezultatul, însă de prea puține ori suntem atenți la întregul proces. Așa e și în dragoste. Vedem cupluri grandioase. Oameni ce se iubesc enorm de mult, dar habar nu avem de luptele pe care acești oameni au trebuit să le ducă. Cu ei, cu omul iubit, cu cei din jurul lor, cu părinții, cu prietenii, cu toți acei care nu au crezut. Că da, trebuie să crezi ca să poți! E condiția numărul unu. Să renunți când poți, să uiți când vrei, să taci și să mergi mai departe. Kahlil Gibran spunea că anxietatea noastră nu vine din gândurile despre viitor. Ea vine din faptul că mereu vrem să-l controlăm. Cu fiecare speranță, cu fiecare gând, cu fiecare sentiment ne apropiem de omul ăla de mâine. Să crești frumos nu e ușor. De cele mai multe ori e dureros. Trebuie să renunți la anumiți oameni din viața ta, chiar dacă îi iubești. Să crești înseamnă să te schimbi. Să-ți schimbi obiceiuri, fapte, gânduri, șoapte, sentimente. Schimbarea e dureroasă. Însă un lucru e sigur. Să rămâi așa cum ești e mult mai dureros.

//

– Te-ai întors după an an. De ce? De ce acuma?

– Nu m-am întors, dar trebuia să te aud.

– Realizezi că e aproape patru dimineața?

– Așa. Și?

– Poate că soțul meu doarme lângă mine!

– Ce glumă bună! Dacă aveai un soț sau măcar un iubit și erai fericită, atunci cu siguranță nu-mi trimiteai mie sms-uri. Dacă chiar erai fericită cu viața ta și cu ce se întâmplă în ea, mă dădeai dracului cu tot. Dar vezi tu, nu ai făcut lucru ăsta. Și mai mult, nu poți să faci lucru ăsta. Pentru că dacă l-ai face aș înțelege că nu mă mai iubești…

– Te mai suporți? Crezi că ești singurul bărbat de pe pământ?

– Bla, bla, bla… mi-ai mai spus lucru ăsta! Îți amintești? Era acel moment când m-am pus în fața ta și te-am rugat să nu ieși pe acea ușă. Dar tu ai ieșit. Ți-am mai spus atunci că ai să pierzi și nu ai vrut să mă crezi.

– Idiotule! Tu chiar refuzi să vezi?

– Să văd ce? Că mimezi o fericire? Că îți este dor de un om care mereu a știu să-ți aducă zâmbetul pe buze?

– Da mă! Îmi este dor de tine! Acum ești fericit? Ai auzit și lucru ăsta din gura mea.

– De ce îți mai este dor?

– … de diminețile astea cu tine. De sinceritatea ta, de vocea asta ce îmi răsună mereu în creier. De locurile alea cu tine. De momentele alea când mă trezeam pe la cinci dimineața că nu te mai simțeam prin pat și te găseam pe un scaun. Mă priveai cum dorm. De îngerul ăla păzitor din tine ce mereu voia să mă protejeze de toate căcaturile astea din lume. De ideile tale ce uneori erau atât de „crețe” încât rădeam ca prosta singură zile în șir. De momentele alea când mă prindeai de mână pe stradă și mă țineai strâns ca nu cumva cineva să mă poată fura de lângă tine. Doamne… și mai sunt atât de multe lucruri de care îmi este dor!

– Ce ai vrea să îți spun? Timpul a trecut peste noi și noi prin el. Acum eu sunt cu altcineva. E pentru prima dată când simt că sunt fericit. După ce povestea noastră a luat sfârșit eu am suferit. E adevărat că sufeream și înainte să te cunosc pe tine. Eram mindfuck! Și nu mă înțelege greșit. Tu nu ai fost un pansament. Tu m-ai învățat să zâmbesc atunci când nici măcar cuvintele nu mi le mai găseam. Îți datoram măcar atât. Să-ți spun lucru ăsta. Și îți mulțumesc! Pentru tot. Ești o femeie extraordinară, însă nu ești jumătatea mea. Iar eu nu sunt jumătatea ta.

– Priveam zilele trecute prin albumul foto primit de la tine. Eram frumoși împreună!

– Încă suntem frumoși împreună, însă suntem ca două bibelouri. Două chesti ce se pun prin sufragerie și arată bine. Doar atât! Nimic mai mult.

– De ce îmi spui lucrurile astea? Nu înțelegi că mă faci să plâng?

– E timpul să crești! Ai văzut lumea, ai vazut oameni de toate felurile, până și la mine în inimă ai ajuns, dar locul tău nu e aici!

– Ascultă! Locul tău e în altă parte. Cu un altfel de bărbat. Să mă crezi când îți spun lucru ăsta! Dansează mai mult, cântă mai mult, râzi mai mult, bea un pahar de vin bun în fiecare zi, fă dragoste mai mult și sex mai puțin femeie! Zboară acolo unde îți dorește sufletul și mergi mai mult pe jos, zâmbește oamenilor de pe stradă sau din metrou, învață să mănânci singură la masă într-un restaurant aglomerat, sărută-l pe bărbatul ăla care îți place mai des și nu te mai ascunde după aparențe! Și dacă vrei un sfat îți spun doar atât: viața nu trebuie să fie perfectă ca să fie minunată!

//

image

Ca să lași anumite lucruri să iasă din viața ta nu înseamnă că nu mai poți să te mai gândești din când în când la ele, că trebuie să uiți sau să ignori. Să lași nu înseamnă să câștigi sau să pierzi. Nu e despre mândrie și ego. Nu e nici despre blocarea unor amintiri, sentimente sau momente pe care le-ai trăit. Să lași nu e despre înfrângeri sau câștiguri. E despre acceptare. E despre împăcare cu tine. E despre curajul de a accepta schimbarea din tine, din viața ta. E despre o ușă deschisă cu tine. E despre tot ce ai avut, ce ai și ce o să ai!

Standard
Uncategorized

Focul din privirea ta

Cele mai bune lucruri se intampla atunci cand nu le astepti. In general, oamenii isi folosesc cuvintele sa-ti explice un mare nimic. Incearca sa-ti transmita un sentiment. Nimic mai mult. Si tot acei oameni, uita ca tacerea transmite cel mai puternic sentiment. Pentru ca atunci cand esti fericit doar auzi muzica, insa atunci cand esti trist intelegi si versurile. E un ciclu repetitiv. E noapte inainte de zi ca sa poti sa te bucuri de lumina. E iarna si frig ca sa poti sa te bucuri de caldura razelor de soare atunci cand e vara. Esti singur si trist ca sa poti sa te bucuri cu adevarat de prezenta unui om in viata ta atunci cand el exista in viata ta. Avem un an nou, iar unii inca asteapta acea zi de luni ca sa poata sa inceapa ceva nou, inca asteapta luna viitoare ca sa faca ceva pentru sufletul lor, inca asteapta vara ca sa schimbe ceva, inca asteapta sa se indragosteasca de cineva ca sa ajunga fericiti! Sincer, eu ii detest pe oamenii astia! Cum poti sa astepti cand anii astia fug ca niste idioti pe o strada intunecata si alunecoasa? Cum poti sa speri ca ajungi fericit daca astepti ceva? Daca era sa scriu o rezolutie pentru acest an, atunci ea suna cam asa: nu astepta nimic de la altii! Cred ca e mai bine sa fiu surprins decat dezmagit…! In anul care a trecut am dat „foc” la niste legaturi sau „poduri” cum le numesc unii, definitiv si irevocabil. Am lasat oameni in spatele si nu pentru ca nu i-am iubit, doar ca ei nu au stiut cum sa ma iubeasca la randul lor. Si in acelasi timp, am reluat legaturi cu oameni dragi sufletului meu pe care am fost enorm de suparat.

10846369_893070767384368_2806450142057859595_n

 Nu-mi plac oamenii care distrug vise si nici cei care distrug oameni in numele dragostei. Asa ca am sa te caut in continuare. In orice oglinda, in orice bucata de sticla sau bucata de gheata ce imi reflecta ochii, si iti promit ca nu am sa ma opresc pana nu am sa te gasesc. Indiferent cand, unde, cu cine, de ce sau de ce nu, am sa fiu acolo. Poate ca mi-ai alunecat deja printre degete cand eram mai tanar sau poate ca nu. Pentru ca viata asta e ca un vin, pentru ca, cu cat trec anii, cu atat devine mai buna, pot sa zic ca am ajuns sa fiu linistit. Sufleteste. Sunt linistit. Singur, dar linistit. Mi-au trebuit ani buni sa ajung aici, dar intr-un final am ajuns! Am renuntat la primele litere din alfabet in viata mea. Am renuntat la A, la B, la C, chiar si la D, E si F. Prefer sa ajung la finalul alfabetului, dar sa fiu eu, acel om destinat sa fiu, cu zambetul mereu pe buze, om ce se hraneste in fiecare dimineata cu ganduri fericite, cu bucati de trup frumos creionat de multe zile petrecute prin sala, cu priviri curate si zambete sincere.

Acum asculta: iubeste mai mult! Iubeste tot ce te inconjoara! Lasa oamenii sa fie oameni, cu bune si cu rele, cu vorbele lor, cu gandurile lor, iar tu ai grija de tine, de trupul tau, dar mai ales de sufletul tau! Nu te mai compara cu nimeni, nu mai pune la suflet orice prostie, lupta pentru ce e al tau, da-ti voie sa fii extraordinar, rescrie de cate ori e nevoie povestea aia pana te vindeci, dar cel mai mult… iubeste-te pe tine insuti! Iubeste dimineata cand soarele inca nu a rasarit, dar iubeste la fel de mult si seara dupa ce soarele apune.  Iar daca tu nu ai incredere in tine, sa nu te astepti ca cineva sa o faca vreodata! Nu mai asculta sfaturi furate din filme, vorbe ce stau scrise in carti sau barfe de oameni batrani. Doar tu poti sa gasesti acea balanta! Doar tu esti fericirea ta! Doar tu poti sa vezi focul din privirea ta!

Standard
Uncategorized

Intr-un final…adio!

Tot ce mai pot sa spun e ca eu o sa mor. De dorul tău. Adio! Adio suflete! Te iubesc!

Tot ce am făcut a fost sa te iubesc. Poate ca in timp ai sa spui ca am greșit, dar încă îmi doresc ca fetita mea sa aibă ochii tai!

image

„Jurnalul unei iubiri pierdute” a ajuns la final. Mai exista un ultim articol pe acest blog. E articolul de final. Poate ca am sa scot si cartea, dar acum sincer nu mai cred in acele rânduri pe care le-am scris.

PS: te-am iubit din prima secunda când te-am văzut, te iubesc si am sa te iubesc toată viata mea!

PSS: am pus poza asta pentru ca tot am fost întrebat pe cine tot iubesc atât de mult.

Standard
Uncategorized

O jumatate goala

„Unii oameni isi creeaza propriile furtuni. Apoi se supăra ca ploua!”

Nimeni nu vrea sa ajunga in acel punct in care descoperi ca singuratatea de unul singur e mai buna decat acea singuratate in doi, insa pana la urma si acest lucru e doar un alt rau necesar! Sunt momente care te vor face sa-ti dai cu capul de pereti. Sunt momente in care ai sa regreti fiecare decizie luata ca poate doar asa o sa fie mai bine, ca poate asa ai sa fi mai fericit. Oricum, orice ai face, acel sentiment din sufletul tau nu o sa dispara prea curand. Indiferent ca ai sa te agati de anumiti oameni si ai sa te plimbi din asternut in asternut sau nu. Indiferent ca ai sa te „ascunzi” intr-o sticla sau mai multe de alcool sau nu. Niciodata nu ai sa poti  incepe un nou capitol din viata ta daca ai sa recitesti mereu ultimul capitol scris. Te doare azi? Zambeste! …acum viata castiga!

1173767_574936792543170_1862721529_n

”Am incredere in tine!” pentru mine suna mult mai bine decat un “Te iubesc!” spus in graba, deoarece nu tot timpul ai incredere in omul pe care il iubesti, insa mereu o sa poti sa iubesti omul in care ai incredere!

Standard
Uncategorized

Incearca sa nu mai lupti

Mereu am fost genul de om care daca nu a inteles un lucru l-am intors pe toate partile, l-am rasucit in mintea mea  pana i-am dat un sens si mai apoi am intrebat in stanga si-n dreapta cum e bine. Nu am stiu niciodata si sincer nici acum nu stiu ce inseamna cu adevarat cuvantul ”puternic” cu toate ca cei din jurul meu imi spun mereu ca eu sunt un om puternic. Oare esti puternic atunci cand lupti pana cazi jos sau esti puternic atunci cand stii cum sa te opresti? Oare esti puternic atunci cand te ridici de jos dupa ce ai cazut sau atunci cand crezi cu adevarat in principiile tale si te lasi calauzit de ele in tot ceea ce faci?

5925638c15d7ee8_cd5ceee8ce88-post

Adevarul te termina. Intr-un fel sau altul, el te macina pana ajungi sa ramai fara gram de piele pe tine. Asa a fost mereu. El iti aduce acea liniste intr-un final. Dragostea poti sa o numesti in multe feluri. Cu siguranta poti sa-i spui adevar pentru ca numai minciuna nu e. Cine minte in dragoste, ei bine acel om nu iubeste! Cred cu tarie ca mereu au sa existe doua zile in care nu mai poti sa faci nimic. Prima zi e ziua de ieri. E ziua care a trecut si in caz ca nu ai descoperit vreo metoda de calatorit in timp, atunci chiar nu ai ce sa mai faci. A doua zi e ziua de maine, asa ca daca vrei sa faci ceva…fa azi! Azi e ziua in care mai poti sa-i spui acelui om cat de mult il iubesti. Azi e acea zi in care mai poti sa crezi cu adevarat in tine. Azi e acea zi in care poti sa nu mai lupti cu tine si in schimb sa incerci sa lupti pentru tine! Nimeni nu e erou. Nici tu si nici eu!

Standard
Uncategorized

Urme in nisip

I-am spus adevar. I-am spus de multe ori si magie. I-am spus in orice mod si fel posibil. Acum nu stiu ce sa mai cred. Incet dar sigur, ma intorc de unde am plecat. Am plecat dintr-o minciuna frumos impachetata. Am plecat dintr-o lume in care sa minti frumos era cel mai bun lucru posibil pe acest pamant. Am fugit de acolo spre un alt taram. Am ales sa ma agat cu dintii de un vis neimplinit. Macar am ales. Nu am mai alergat dupa himere. Nu am mai acceptat doar nopti. Nu am mai dat curs invitatiilor si am inchis o rana ce sangera in fiecare zi. Greu, dar am inchis acea rana. Daca ma intrebai in urma cu sase luni iti spuneam ca acel vis cu siguranta o sa devina realitate. Acum, nu mai stiu nimic despre acel vis. Undeva, pe acest drum, am uitat sa mai ma bucur. Am uitat cum e sa te trezesti la ora sase dimineata si sa privesti acel suflet cum doarme langa tine si un zambet de fericire sa te cuprinda.  Da! Pentru ca acel zambet a inchis acea rana.

Acum ma simt obosit de toate acele masti pe care le-am vazut. Poate e doar o stare de moment, insa ceva din mine imi spune ca nu e chiar asa. Poate ca eu nu sunt orice borasca care dupa ce o saruti sa devina print. Sau poate ca ea nu e  acea printesa. Sau poate ca nu am fost sarutat cum trebuie. Nu stiu! Poate doar cer eu prea mult. Poate ca e mai bine sa ma debarasez de toate aceste asteptari pe care le am. Poate e timpul sa incerc sa nu mai incerc. Poate ca e mai bine sa pun punct si sa incerc sa-mi construiesc alt vis. Mai mare. Mai frumos. Mai puternic.

PS: daca simti ca te doare, daca visele iti sunt goale, cand in noapte te trezesti oare ce poti sa-ti doresti?

Standard
Uncategorized

Am incredere

Am vrut sa fiu acel om! Am vrut! Mi-am dorit enorm de mult. Am stiut din start ca nu o sa-mi fie usor, insa nu mi-am imaginat niciodata ca poate sa fie atat de greu. Am cazut si m-am ridicat. M-am lovit, am urlat de durere, dar am mers mai departe. Uneori nu simti absolut nimic in tine. Ai vrea sa simti ceva, dar nu simti. Pasesti mai departe si speri ca acel chip la care privesti dimineata dupa dimineata cum doarme langa tine sa-ti aduca acel gram de nebunie mult visata. Uneori cautam vinovati pentru deciziile nostre, in special atunci cand ei nu exista. Cautam sa gasim acel altceva intr-o lume ce nu percepe decat ceea ce vrea sa perceapa. Purtam zeci si zeci de masti, purtam zeci si zeci de haine, creem cuvinte noi pentru lucruri vechi, incercam sa repetam experiente placute, vorbim despre fapte ce ne aduc zambetul pe buze, insa in spatele la toate aceste lucruri sta o lume ce zace inchisa in noi. E o lume pe care o simtim adanc in noi, insa despre care niciodata nu vorbim pentru ca ea este definita doar in cuvinte ce nu pot sa fie rostite. Ea se vede in privire. Ea se simte in atingeri si mai devreme sau mai tarziu, ai sa ajungi sa arati acea lume unui om care poate nu o merita pe deplin. Sau poate nu reuseste in acel moment sa o inteleaga cu adevarat.

Probabil ca nimic nu se compara cu acea bucurie pe care o resimti in tine atunci cand stii ca ai pentru ce astepta, cand ai siguranta ca acel om o sa fie acolo si maine, iar alteori… pleci. Alteori pur si simplu preferi sa te distantezi, sa uiti o secunda ca altcineva traieste langa tine, ca respira acelasi aer cu tine, ca se „hraneste” cu cuvintele tale, ca te iubeste mai mult decat ai putut tu visa ca s-ar putea intampla vreodata. Faci aceste lucri pentru ca te simti pierdut intr-un ”joc” pe care nu mai poti sa il controlezi pe moment. Pana la urma, oare toate aceste amintiri frumoase pe care le adunam in fiecare zi unde se duc? Oare nu suntem noi acei oameni care ne definim viata asa cum vrem?

kez-a-kezben

///

– Uneori pierzi ceva drag ca sa castigi ceva mult mai mult si mai bun, nu?

– Nu e chiar asa. Pierde cel care numara. Pierde cel care refuza sa inteleaga ca nimeni nu e de inlocuit pe acest pamant.

– Si tu? Si tu ai fost inlocuit?

– Probabil ca nu, insa nu cred ca mai e mult pana acolo. Nu pot spune cu mana pe inima ca sunt deja inlocuit, insa vechile obiceiuri se uita greu. Mult prea greu. Chiar niciodata daca as sta sa numar…

– Cat poti sa mai pierzi?

– Pot! Pot mult mai mult. Pot pentru ca m-am obisnuit sa privesc luna de pe cer si nu soarele. Pot pentru ca orice femeie pe care am intalnit-o in viata mea nu a fost altceva decat un alt chirurg. Pot pentru orice alt motiv as avea sa ma agat de o speranta prefer sa-l ingrop adanc in mine si sa il las acolo. Sa uit de el. Sa il las sa se incece printre ganduri. Chiar pot…sa privesc doar o piele catifelata, formele curbate, zambetele schitate in graba. Pot mult mai mult de atat…!

– O iubesti?

– Am incredere…!

///

Daca ai sa astepti pana atunci cand crezi tu ca esti pregatit, ei bine ai sa astepti toata viata si tot nu ai sa fi pregatit!

Standard
Uncategorized

Poate n-am timp…

Poate n-am timp să te privesc în fiecare dimineață cum te trezești. Poate n-am timp sa-ți sărut tâmplele și fruntea și buzele de fiecare data când mă privești cu acei ochi ce iși doresc cu ardoare un pupic, fie el și pe grabă. Poate n-am timp să te strâng în brațele mele cinci minute sau mai mult când ne întâlnim întâmplător prin oraș. Poate n-am timp să te ascult cu atenție seară de seară, însă atât timp cât am sa respir, nu am să las o zi să treacă, iar eu să nu-ți amintesc cât ești de frumoasă pentru mine. Nu am să las o zi să treacă și eu să nu-ți arăt cât de mult însemni pentru mine. Nu am să las o zi să treacă și eu să nu-ți spun că ochii tăi mereu au să-mi dea putere. Nu am să las o zi să treacă și eu să nu-ți amintesc cât de mult te iubesc!

PS: Se spune că miracolele se întâmplă în viața celor care cred în ele. Eu am crezut cu adevărat într-un miracol. Acum, după ceva timp, știu că tu ești miracolul meu mult așteptat! Te iubesc trala…!!!

Standard
Uncategorized

Tacerea din privirea ei

Cea mai mare frica a omului este sa-si depaseasca frica de orice. In orice mod si in orice context. Cu putinta sau fara putina. Prin cuvinte sau prin fapte, insa niciodata pentru a demonstra cuiva anume, in afara de propria persoana, ceva…!

Niciodata nu suntem pregatiti pentru necunoscut. Niciodata nu stim ce ne rezerva ziua de maine. Uneori cred cu tarie ca ne pregatim din timp ca sa cadem in genunchi intr-un anumit moment. Ne pregatim prin acele relatii tampon, prin acei oameni ce ne aduc mai aproape pas cu pas de acea lovitura de gratie ce ne arunca iar in acel ”iad” incontrolabil. Iar  alteori pur si simplu iubim nebuneste. Uitam de reguli si de orice mijloc de a ne proteja inima si sentimentele in fata unor anumiti oameni doar de dragul de a invata ca data viitoare (pentru ca o sa fie cu siguranta o data viitoare) sa cadem mai tare si mai puternic. Niciodata in viata mea nu am renuntat la un om pentru ca a facut ceva gresit, insa mereu am renuntat la acei oameni care au refuzat sa lupte, care au refuzat sa invete sa se catere alaturi de mine pe ”muntii” pe care viata ii scoate in cale. Nu stiu cum sunt alti oameni construiti, insa eu m-am construit din lovituri. E usor sa vorbesti. Mai greu e sa asculti ce au de spus cei de langa tine. Uneori, pentru binele tau trebuie sa-ti amintesti ca in viata nu exista „Nu pot!”…atat, nimic mai mult!

vorbind despre dragoste

Unele drumuri se opresc brusc. Altele, pur si simplu duc spre nicăieri. In schimb, sunt anumite drumuri pe care trebuie sa te opresti sa mai mergi. Trebuie nu pentru ca nu iti doresti sa mai mergi. Doar pentru ca nimeni nu are dreptul sa te considere slab sau fara pic de importanta. Probabil ca doar dupa ce tu te opresti din mers pe acel drum, acei oameni care trebuiau sa te aprecieze au sa realizeze ce au pierdut. Adevarata binecuvântare vine atunci cand iti găsesti linistea langa acel om pe care l-ai visat o viata întreagă!

Si totusi, tacerea din privirea ei iti spune uneori mult prea multe lucruri. Exact asa: ”Unii iarta, pentru ca iubesc, si ar durea prea tare ca sa plece. Altii nu iarta, pentru ca iubesc, si ar durea prea tare ca sa ramana. Unii pretind ca totul e bine – nu, de fapt, toti pretindem ca totul e bine. Unii mint ca sa nu faca rau, unii spun adevarul ca sa nu faca rau mai tarziu. Unii cred ca s-a terminat, altii stiu asta…! Unii se topesc de dor, altii nu indraznesc sa o faca.Unii cauta pe cineva care sa ii asculte cum „nu mai pot!”, altii tac si zambesc, crezand ca pana nu o spui cu voce tare, nu o simti. Unii mai asteapta inca un semn, altii si-au inchis demult telefoanele alea. Oricum cine ar trebui sa sune, nu suna, si cine suna, chiar nu conteaza acum…!”…

Iubeste tu cu adevarat. Apoi poti sa ceri iubire…

 

Standard
Uncategorized

nouazeci si noua

In fiecare zi vad oameni care imi spun ”Sunt bine!” si mai apoi lasa privirea in pamant. ”Da pe dracu’!” asa imi spun in mintea mea. Oare oamenii astia nu stiu ca mai exista si alti oameni care au fost ca ei? Oare ei nu stiu ca acesti oameni cand se uita la ei in ochi le vad sufletul? Oare ei chiar nu stiu ca undeva, nu stiu unde, dar undeva pe acest pamant cineva abea asteapta sa le vorbeasca? Poate un cuvant sau poate doua sau poate mai multe. Poate un minut sau poate ca doua sau poate ca o ora. Nu stiu, insa tot ce stiu ca mereu o sa existe cineva care sa te prinda de mana si sa-ti zambeasca. Stiu ca exista momente in care indiferent de cum iti sta trupul, sufletul mereu o sa-ti stea in genunchi! Chiar o stiu. Zilele astea se numara printre acele zile in care nu vad jumatatea goala, vad doar jumatatea plina a paharului. Zilele astea se implinesc un an si patru luni de cand mi-am pierdut cel mai bun prieten: mama! Mereu o sa-mi aduc aminte de cuvintele ei si doar dupa disparitia ei am invatat ca, chiar daca uneori scapi o lacrima de durere sau de dor, acest lucru nu te face un om mai slab. Uneori ma gandesc ca sunt prea mic pentru lucruri asa de mari, dar mai apoi imi amintesc ca atunci când se încheie ziua, cine eşti ţine doar de tine!

PS: e articolul cu numarul nouazeci si noua…

Standard
Uncategorized

O altă Evă

” Ceea de ce tu fugi se afla doar in tine! ”

Nu e greu sa crezi in tine atunci cand ai un om care iti spune mereu ca el crede in tine, ca te vrea acolo si ca nu are nevoie de nimic altceva in afara de tine. In fiecare zi ne luptam cu o himera numita uneori simplu si banal… iubire. Cautam acea liniste in zeci si zeci de lucruri marunte ca ne macina sufletul cu fiecare pas pe care il facem. Luptam pentru ceea ce credem si uitam sa ne bucuram totusi de acele rezultate pe care le avem in fata ochilor. Uitam sa ne bucuram de acele dimineti pe care le traim, cand omul drag se ridica de langa noi si ne ureaza ”buna dimineta!” sau de acele nopti cand adormim cu  acel om drag in brate.  Fara scuze sau alte etichete ne indepartam de natura noasta. Nu suntem cu adevarat buni atunci cand uitam. Suntem cu adevarat buni atunci cand reusim sa iertam  ceea ce ieri nu am fi reusit sa ne iertam noua. Acesta este adevarul. Devenim peste noapte oribi in fata proprilor greseli si totusi, nu suntem muti in fata acelor oameni care ne gresesc.  Daca reusesti sa te faci iubit pentru defectele tale, cu siguranta esti cel mai fericit om de pe pamant, pentru ca orice calitate ai avea ea o sa poate fi iubita de orice om, insa niciodata remarcata la adevarata ei valoare.

577445_10150739343608077_656458076_9661399_244625720_n

”Ceea ce crezi tu despre tine nu e mereu adevărat.”

Uneori ne intindem singuri câte o capcană ca sa cădem în ea, iar alteori credem ca ne-am născut într-o capcană din care scăpa doar cine reuşeşte sa iubească cu adevărat măcar o singură dată în viaţa. Ne luptam in fiecare zi sa nu ne tradam increderea. Probabil pentru ca e cel mai de pret lucru pe care il avem atunci cand credem cu adevarat in anumite lucruri…!

Standard
Uncategorized

Scurt: doi pe doi!

Oare daca ti-ai putea imagina o oglinda care sa-ti arate asa cum esti tu, cum e personalitatea ta, oare ai avea curajul sa te privesti in fiecare dimineata in acea oglinda?

9536d6f02ed12b23c49fdc4bd_8f-post

Nu poti sa-ti protejezi mereu inima daca ai sa ramai ascuns. Nu poti sa gusti din acea ceasca si sa spui ca sti ce inseamna acel gust de cafea pana nu ajungi sa o faci. Uneori lucru cel mai bun pe care poti sa-l faci e sa iti deschizi inima si sa ramai acolo. Indiferent de ce sentimente contradictorii iti strabat sufletul. Unii oameni se simt mereu fericiti. Am intalnit si eu astfel de oameni in viata mea. Si stii de ce? Pentru ca ei nu asteapta nimic de la nimeni. Asteptarile dor. Ei nu au asa ceva. Ei traiesc. Ei iubesc. Ei uita repede. Viata asta are un mod ciudat de a ne arata cat e de scurta. Asa ca nu mai astepta. Iubeste! Zambeste! Traieste pentru tine, nu pentru mine sau oricine altcineva. Invata ca inainte sa vorbesti trebuie sa asculti! Invata sa-ti asculti inima, sentimentele, asculta sa faci ceea ce simti. Mereu! Nu te lasa intimidat de cuvintele celor din jur. Ei au viata lor! Ei isi traiesc in propriul lor mod clipa. Tu nu esti ca ei! Tu esti special! Tu meriti mai mult si doar TU poti mai mult!

Standard